spată dex - definiţie, sinonime, conjugare
SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s.f. I. Piesă la războiul de ţesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinţii căruia trec firele de urzeală. ♦ Beţişor peste care se petrec ochiurile când se împleteşte o reţea sau o plasă. II. 1. Porţiune a scapulei care susţine articulaţia umărului; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. ♢ Loc. adj. Lat în spete = cu umeri largi, spătos, voinic. ♦ Os lat care susţine articulaţia membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. 2. (Reg.) Spătarul scaunului. III. (Înv.) Sabie cu lamă lungă, dreaptă şi lată, cu două tăişuri. – Lat. spatha.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPÁT//Ă1 spéte f. 1) (la om) Os lat triunghiular, care constituie partea posterioară a articulaţiei umărului; omoplat. 2) Porţiune a corpului din regiunea acestui os. ♢ Lat în spete spătos, robust. ~a-dracului varietate de ferigă cu frunze foarte dinţate. 3) (la animale) Os lat care se află în partea de sus a membrelor anterioare. 4) Parte a corpului din regiunea respectivă. 5) rar Spetează a scaunului. /<lat. spatha
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SPÁT//Ă2 ~e f. Piesă la războiul de ţesut prin care se trec firele de urzeală şi cu care se îndeasă firele bătăturii. /<lat. spatha
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

spátă (-te), s.f. – 1. Scapulă, omoplat. – 2. Labă la patrupede. – 3. Spătarul scaunului. – 4. Pieptene la războiul de ţesut. – 5. Spadă. – 6. Spinare. – 7. Partea din spate, dos, revers. – Var. spate, pl. spete. Mr., megl. spată, istr. spǫte. Lat. spatha (Diez, Gramm., I, 21; Puşcariu 1616; REW 8128), cf. alb. špathë (Philippide, II, 655), it. spada, spadola, sp. espada, espadilla, ca şi lat. spatula (REW 8130). Pentru sensurile 6-7 se foloseşte numai sing. spate. Der. directă din gr. σπάθη (Diculescu, Elementele, 464) nu pare preferabilă. Sensul 4 apare şi în gr. Der. spăcel, s.n.(bluză; vestă; corset), în Trans. şi Banat, în loc de *spătcel (Tiktin); spătar, s.m. (fabricant şi vînzător de spade); spătar, s.n. (spetează; curea de ham); spătos, adj. (lat în spate, robust); spetează, s.f. (rezemătoare; scîndură de legătură între părţi de obiecte; tijă; obligeană, Acorus calamus; stuf, Typha angustifolia; pipirig, Juncus effusus; specie de papură, Gladiolus imbricatus; Arg., îmbrăcăminte), cu suf. - (Densusianu, Bausteine, 477; după Diculescu, Elementele, 465, din gr. σπαδίδιον); speti, vb. (a se deşela; a se dăula; a se obosi, a se istovi muncind); speteală, s.f. (oboseală, osteneală, epuizare). Este dubletul lui spadă, s.f., din it. spada, der. spadasin, s.m., din fr. spadassin; şi al lui spatiu (var. spatie), s.m. (treflă, la cărţi de joc), din ngr. σπαθί. – Cf. spătar. – Din rom. provine bg. spetează (Capidan, Raporturile, 224).
(Dicţionarul etimologic român)

SPÁTĂ s.f. Bractee care acoperă florile în faza de boboc. [< lat. spatha, cf. fr. spathe].
(Dicţionar de neologisme)

SPÁTĂ s. f. bractee mare, în formă de sac, care înveleşte spadicele, în faza de boboc. (< fr. spathe, lat. spatha)
(Marele dicţionar de neologisme)

spáta-drácului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spátă (piesă la războiul de ţesut, spadă) s. f., pl. spáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spátă (os; spetează) s. f., g.-d. art. spétei; pl. spéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞIRA SPÁTELOR s. v. coloană vertebrală, şira spinării.
(Dicţionar de sinonime)

SPATA-DRÁCULUI s. v. ferigă.
(Dicţionar de sinonime)

SPÁTĂ s. (ANAT.) 1. (la oameni) omoplat, scapulă, (pop.) lopăţica umărului, (prin Transilv.) lopătiţă, (italienism înv.) spală. 2. (la animale) (reg.) arm.
(Dicţionar de sinonime)

SPÁTĂ s. v. gater, joagăr, paloş, rezemătoare, sabie, spadă, spate, spătar, spetează, spinare.
(Dicţionar de sinonime)

SPÉTE s. pl. v. greabăn.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sp spa spat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata pata