spate dex - definiţie, sinonime, conjugare
SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s.f. I. Piesă la războiul de ţesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinţii căruia trec firele de urzeală. ♦ Beţişor peste care se petrec ochiurile când se împleteşte o reţea sau o plasă. II. 1. Porţiune a scapulei care susţine articulaţia umărului; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. ♢ Loc. adj. Lat în spete = cu umeri largi, spătos, voinic. ♦ Os lat care susţine articulaţia membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. 2. (Reg.) Spătarul scaunului. III. (Înv.) Sabie cu lamă lungă, dreaptă şi lată, cu două tăişuri. – Lat. spatha.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPÁTE, spate, s.n. 1. Partea posterioară a corpului omenesc, de la umeri până la şale; partea superioară a corpului animalelor, cuprinzând regiunea coloanei vertebrale dintre articulaţiile membrelor; spinare. ♢ Loc. adv. În (sau pe) spate = pe umeri sau pe partea dorsală a corpului; în spinare. Pe spate = a) culcat cu faţa în sus; b) spre ceafă. Din (sau la, pe la, de la, în) spate = în (sau din) urmă. ♢ Expr. A întoarce cuiva spatele = a nu mai vrea să ştie de cineva sau de ceva; a deveni indiferent. A-l strânge pe cineva în spate = a) se spune când o haină este prea mică pentru cineva; b) se spune când cineva se înfioară de frig sau de spaimă ori când este preocupat de un lucru dificil. A nu şti nici cu spatele = a nu şti nimic despre ceva, a nu avea habar. A avea spate (tare) = a avea sprijin, protecţie. A da (un pahar cu băutură) pe spate = a bea repede şi dintr-o dată, pe nerăsuflate. A arunca ceva pe (sau în) spatele cuiva = a arunca vina, responsabilitatea pe cineva. (Fam.) Mă doare în spate = puţin îmi pasă, mă lasă indiferent. ♦ Procedeu de înot pe spate (1); probă sportivă de înot care foloseşte acest procedeu. 2. Parte a unor obiecte opusă feţei; parte a unei aşezări, formaţii etc., opusă direcţiei spre care este orientată. ♦ Parte a unei haine care acoperă spatele (1). ♦ Ceea ce se află în spatele (2) unei aşezări, unui obiect etc. 3. Spătarul, speteaza scaunului; rezemătoare. [Pl. şi : spete] – Lat. spathae (pl. lui spatha).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPÁT//Ă1 spéte f. 1) (la om) Os lat triunghiular, care constituie partea posterioară a articulaţiei umărului; omoplat. 2) Porţiune a corpului din regiunea acestui os. ♢ Lat în spete spătos, robust. ~a-dracului varietate de ferigă cu frunze foarte dinţate. 3) (la animale) Os lat care se află în partea de sus a membrelor anterioare. 4) Parte a corpului din regiunea respectivă. 5) rar Spetează a scaunului. /<lat. spatha
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SPÁT//Ă2 ~e f. Piesă la războiul de ţesut prin care se trec firele de urzeală şi cu care se îndeasă firele bătăturii. /<lat. spatha
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SPÁTE ~ n. 1) (la om şi la animale) Parte a corpului situată de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gâtului până la şale); spinare. ♢ În ~ pe partea dindărăt a corpului. Pe ~ culcat cu faţa în sus. Din (sau la, pe la, de la, în) ~ din (sau în) urmă; din dos. Adus de ~ încovoiat, îndoit. A-i întoarce cuiva ~le a se supăra pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fără ştirea cuiva. A nu şti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu bănui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) în ~ a fi tot timpul neliniştit. A arunca ceva pe (sau în) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lăsa în seama altuia anumite obligaţii. A avea ~ (tare) a fi protejat, susţinut (de cineva). 2) Probă sportivă de înot (cu faţa în sus). 3) Partea dindărăt a unui obiect; dos. În ~le casei. 4) Teritoriu aflat în urma frontului. În ~le duşmanului. /<lat. spatha
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

spátă (-te), s.f. – 1. Scapulă, omoplat. – 2. Labă la patrupede. – 3. Spătarul scaunului. – 4. Pieptene la războiul de ţesut. – 5. Spadă. – 6. Spinare. – 7. Partea din spate, dos, revers. – Var. spate, pl. spete. Mr., megl. spată, istr. spǫte. Lat. spatha (Diez, Gramm., I, 21; Puşcariu 1616; REW 8128), cf. alb. špathë (Philippide, II, 655), it. spada, spadola, sp. espada, espadilla, ca şi lat. spatula (REW 8130). Pentru sensurile 6-7 se foloseşte numai sing. spate. Der. directă din gr. σπάθη (Diculescu, Elementele, 464) nu pare preferabilă. Sensul 4 apare şi în gr. Der. spăcel, s.n.(bluză; vestă; corset), în Trans. şi Banat, în loc de *spătcel (Tiktin); spătar, s.m. (fabricant şi vînzător de spade); spătar, s.n. (spetează; curea de ham); spătos, adj. (lat în spate, robust); spetează, s.f. (rezemătoare; scîndură de legătură între părţi de obiecte; tijă; obligeană, Acorus calamus; stuf, Typha angustifolia; pipirig, Juncus effusus; specie de papură, Gladiolus imbricatus; Arg., îmbrăcăminte), cu suf. - (Densusianu, Bausteine, 477; după Diculescu, Elementele, 465, din gr. σπαδίδιον); speti, vb. (a se deşela; a se dăula; a se obosi, a se istovi muncind); speteală, s.f. (oboseală, osteneală, epuizare). Este dubletul lui spadă, s.f., din it. spada, der. spadasin, s.m., din fr. spadassin; şi al lui spatiu (var. spatie), s.m. (treflă, la cărţi de joc), din ngr. σπαθί. – Cf. spătar. – Din rom. provine bg. spetează (Capidan, Raporturile, 224).
(Dicţionarul etimologic român)

SPÁTĂ s.f. Bractee care acoperă florile în faza de boboc. [< lat. spatha, cf. fr. spathe].
(Dicţionar de neologisme)

SPÁTĂ s. f. bractee mare, în formă de sac, care înveleşte spadicele, în faza de boboc. (< fr. spathe, lat. spatha)
(Marele dicţionar de neologisme)

a avea spate tare expr. a avea sprijin / protecţie din partea unor persoane importante (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a avea o faţă de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuite tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a cădea pe spate (în faţa cuiva) expr. (iron.) a admira, a venera. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

spáta-drácului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spátă (piesă la războiul de ţesut, spadă) s. f., pl. spáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spátă (os; spetează) s. f., g.-d. art. spétei; pl. spéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spáte s. n., pl. spáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞIRA SPÁTELOR s. v. coloană vertebrală, şira spinării.
(Dicţionar de sinonime)

SPATA-DRÁCULUI s. v. ferigă.
(Dicţionar de sinonime)

SPÁTĂ s. (ANAT.) 1. (la oameni) omoplat, scapulă, (pop.) lopăţica umărului, (prin Transilv.) lopătiţă, (italienism înv.) spală. 2. (la animale) (reg.) arm.
(Dicţionar de sinonime)

SPÁTĂ s. v. gater, joagăr, paloş, rezemătoare, sabie, spadă, spate, spătar, spetează, spinare.
(Dicţionar de sinonime)

SPÁTE s. 1. spinare, (pop.) spată, (reg.) şa, (înv. şi fam.) cârcă. (A lua ceva în ~.) 2. rezemătoare, spătar, spetează, (înv. şi reg.) spată. (~ la un scaun.) 3. dos. (În ~le casei.) 4. dos, fund. (În ~le curţii.)
(Dicţionar de sinonime)

SPÁTE s. v. cont, seamă, socoteală, spătar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sp spa spat

Cuvinte se termină cu literele: te ate pate