spectroscopie

SPECTROSCOPÍE s.f. Ramură a opticii care studiază spectrele (1). – Din fr. spectroscopie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPECTROSCOPÍE f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul spectrelor luminoase şi energetice ale radiaţiilor. [G.-D. spectroscopiei; Sil. spec-tro-sco-] /<fr. spectroscopie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SPECTROSCOPÍE s. f. Ramură a opticii care studiază spectrele (1) de diferite categorii. – Fr. spectroscopie (<gr.).
(Dicţionarul limbii române moderne)

SPECTROSCOPÍE s.f. Parte a opticii care studiază spectrele luminoase. ♦ Capitol al fizicii nucleare care studiază spectrele energetice ale radiaţiilor. [Gen. -iei. / < fr. spectroscopie].
(Dicţionar de neologisme)

SPECTROSCOPÍE s. f. 1. ramură a fizicii care studiază spectrele de emisiune sau absorbţie ale diferitelor substanţe. 2. capitol al fizicii nucleare care studiază spectrele energetice ale radiaţiilor. (< fr. spectroscopie)
(Marele dicţionar de neologisme)

spectroscopíe s. f. (sil. mf. -sco-), art. spectroscopía, g.-d. spectroscopíi, art. spectroscopíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)