spelcuță
SPELCÚŢĂ, spelcuţe, s.f. (Reg.) Diminutiv al lui spelcă. – Spelcă + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
spelcúţă s. f., g.-d. art. spelcúţei; pl. spelcúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
spelcúţă, spelcúţe, s.f. (reg.) 1. acuşor, acuş (de păr). 2. (în forma: spilcuţă) numele mai multor plante din familia compozeelor: granat, crizantemă, calapăr.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
spelcúţă s. f., g.-d. art. spelcúţei; pl. spelcúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)