spetit

SPETÍ, spetesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) îmbolnăvi de speteală. ♦ A munci sau a obliga să muncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse. ♦ Refl. (Despre oameni) A fi silit să facă faţă unor sarcini materiale copleşitoare, să cheltuiască sume care depăşesc cu mult limita posibilităţilor. – Din spată.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPETÍT, -Ă, spetiţi, -te, adj. Bolnav de speteală; deşelat; (despre oameni) frânt de şale, istovit, sleit de puteri. – V. speti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SPET//Í ~ésc tranz. A face să se spetească. /Din spată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SPET//Í mă ~ésc intranz. 1) A munci din răsputeri; a se istovi. 2) (despre animale de tracţiune) A-şi vătăma şalele din cauză unor eforturi excesive; a se deşela. 3) fig. A se angaja în acţiuni ce depăşesc posibilităţile reale. /Din spată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

spetí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spetésc, imperf. 3 sg. speteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. speteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SPETÍ vb. a deşela, a istovi, (Munt. şi Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)
(Dicţionar de sinonime)

SPETÍT adj. deşelat, istovit, (reg.) tărniţat, (Munt. şi Transilv.) dăulat. (Cal ~.)
(Dicţionar de sinonime)