spicuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
SPICUÍ, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. şi: spícui] – Spic + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPICUÍRE, spicuiri, s.f. Acţiunea de a spicui şi rezultatul ei; spicuială. – V. spicui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SPICU//Í ~iésc tranz. 1) (spice) A strânge după secerat. 2) (idei, date, informaţii) A extrage selectiv (din diferite izvoare). /spic + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

spicuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spicuiésc, imperf. 3 sg. spicuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. spicuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spicuíre s. f., g.-d. art. spicuírii; pl. spicuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SPICUÍ vb. v. înspica.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sp spi spic spicu spicui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire cuire icuire