spinal
SPINÁL, -Ă, spinali, -e, adj. (Livr.) Care aparţine coloanei vertebrale sau spinării, privitor la coloana vertebrală sau la spinare. – Din fr. spinal.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPINÁL ~ă (~i, ~e) Care este caracteristic pentru spinare sau pentru coloana vertebrală. ♢ Nerv ~ nerv motor cranian al gâtului, al faringelui şi al laringelui. /<fr. spinal, lat. spinalis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SPINÁL, -Ă adj. Referitor la spinele vertebrelor, la coloana vertebrală. ♦ Nerv spinal = nerv motor cranian al gâtului, laringelui şi faringelui. [< fr. spinal].
(Dicţionar de neologisme)
SPINÁL, -Ă adj. referitor la spinele vertebrelor, la coloana vertebrală. o nerv ~ = nerv cranian care inervează muşchii gâtului, ai laringelui şi ai faringelui. (< fr. spinal)
(Marele dicţionar de neologisme)
spinál adj. m., pl. spináli; f. sg. spinálă, pl. spinále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPINÁL ~ă (~i, ~e) Care este caracteristic pentru spinare sau pentru coloana vertebrală. ♢ Nerv ~ nerv motor cranian al gâtului, al faringelui şi al laringelui. /<fr. spinal, lat. spinalis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SPINÁL, -Ă adj. referitor la spinele vertebrelor, la coloana vertebrală. o nerv ~ = nerv cranian care inervează muşchii gâtului, ai laringelui şi ai faringelui. (< fr. spinal)
(Marele dicţionar de neologisme)
spinál adj. m., pl. spináli; f. sg. spinálă, pl. spinále
(Dicţionar ortografic al limbii române)