spinarea
[Sinonime]
SPINÁRE, spinări, s.f. 1. (Anat.) Spate (1). ♢ Loc. adv. În (sau pe) spinare sau de-a spinare (sau spinarea), cu spinarea = ţinând o povară peste umăr, pe spate, în spate. ♢ Expr. A cădea în spinarea cuiva = a cădea în grija sau în sarcina cuiva. A trăi pe spinarea cuiva = a trăi ca un parazit, din munca altuia. A arunca (ceva) în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină (de obicei fără temei). 2. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele omului. 3. Partea cea mai înaltă a unui munte, a unui deal, a unei stânci; culme prelungită; creastă, coamă. ♦ Creasta unui val de apă. – Lat. spinalis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPIN//ÁRE ~ări f. 1) (la om şi la animale) Parte a corpului situată de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gâtului până la şale); spate. Măduva ~ării. Şira ~ării. ♢ În (sau pe) ~(sau de-a ~area, cu ~area) în spate. A cădea în ~area cuiva a reveni în sarcina cuiva. A arunca ceva în ~area cuiva a da vina pe o persoană (nevinovată). A trăi pe ~area cuiva a trăi pe cheltuiala altuia. 2) Partea cea mai înaltă a unui deal sau a unui munte; creastă; coamă; pisc; vârf; culme; creştet. [G.-D. spinării] /<lat. spinalis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
spináre (-ắri), s.f. – 1. Spate. – 2. Dos, şale. – Mr. schinare. Lat. spῑnalis (Densusianu, Hlr., 158; Puşcariu 1619; REW 8151).
(Dicţionarul etimologic român)
a cădea în spinarea cuiva expr. a cădea in grija / în sarcina cuiva. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
de-a spinárea loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
spinárea-lúpului (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
spináre s. f., g.-d. art. spinării; pl. spinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GREABĂNUL SPINĂRII s. v. coloană vertebrală, şira spinării.
(Dicţionar de sinonime)
SPINAREA-LÚPULUI s. v. ferigă, ruginiţă.
(Dicţionar de sinonime)
SPINÁRE s. 1. v. spate. 2. v. creastă. 3. (GEOGR.) spinări de berbec (pl.) v. roches moutonnees. 4. creastă. (~ unui val.) 5. (BOT.) spinarea-lu-pului (Ahtynum filix femina) = (reg.) feregă.
(Dicţionar de sinonime)
SPINÁRE s. v. cont, greabăn, muchie, seamă, socoteală.
(Dicţionar de sinonime)
OSUL SPINĂRII s. v. coloană vertebrală, şira spinării.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPIN//ÁRE ~ări f. 1) (la om şi la animale) Parte a corpului situată de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gâtului până la şale); spate. Măduva ~ării. Şira ~ării. ♢ În (sau pe) ~(sau de-a ~area, cu ~area) în spate. A cădea în ~area cuiva a reveni în sarcina cuiva. A arunca ceva în ~area cuiva a da vina pe o persoană (nevinovată). A trăi pe ~area cuiva a trăi pe cheltuiala altuia. 2) Partea cea mai înaltă a unui deal sau a unui munte; creastă; coamă; pisc; vârf; culme; creştet. [G.-D. spinării] /<lat. spinalis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
a cădea în spinarea cuiva expr. a cădea in grija / în sarcina cuiva. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
de-a spinárea loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
spinárea-lúpului (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
spináre s. f., g.-d. art. spinării; pl. spinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GREABĂNUL SPINĂRII s. v. coloană vertebrală, şira spinării.
(Dicţionar de sinonime)
SPINAREA-LÚPULUI s. v. ferigă, ruginiţă.
(Dicţionar de sinonime)
SPINÁRE s. 1. v. spate. 2. v. creastă. 3. (GEOGR.) spinări de berbec (pl.) v. roches moutonnees. 4. creastă. (~ unui val.) 5. (BOT.) spinarea-lu-pului (Ahtynum filix femina) = (reg.) feregă.
(Dicţionar de sinonime)
SPINÁRE s. v. cont, greabăn, muchie, seamă, socoteală.
(Dicţionar de sinonime)
OSUL SPINĂRII s. v. coloană vertebrală, şira spinării.
(Dicţionar de sinonime)