SPINTECÁ, spíntec, vb. I. Tranz. 1. A despica cu un instrument ascuţit trupul (sau o parte a trupului) unei fiinţe, printr-o tăietură lungă şi adâncă. ♦ Tranz. şi refl. recipr. A (se) înjunghia, a (se) ucide (prin înjunghiere). ♦ A despica un material fibros, metalic etc. în lungul fibrelor, al direcţiei de orientare a cristalelor etc. 2. Fig. A străbate spaţiul (cu iuţeală). 3. A sfâşia, a rupe (haine, stofe). – Lat. *expanticare (< pantex).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPINTECÁT, -Ă, spintecaţi, -te, adj. Despicat, străpuns; înjunghiat; sfâşiat. ♦ Prevăzut cu o tăietură, cu o despicătură. – V. spinteca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SPINTECÁ spíntec tranz. 1) A desface printr-o tăietură adâncă şi lungă (cu ceva ascuţit); a despica; a crăpa. 2) A ucide sau a răni cu o armă albă (cuţit, pumnal etc.); a tăia; a înjunghia. 3) (un material fibros) A tăia în lung. 4) (aerul, valurile etc.) A străbate cu o viteză deosebită; a despica; a tăia. /<lat. expanticare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SPINTECÁ mă spíntec intranz. A face (concomitent) schimb de tăieturi lungi şi adânci (cu cineva). /<lat. expanticare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
spintecá (-c, -át), vb. – 1. A scoate măruntaiele, a eviscera, a despica. – 2. A tăia, a crăpa. – 3. A străbate. – Mr. spîntic(are). Lat. expantĭcāre (Puşcariu 1622; Candrea-Dens., 1394; REW 3032, cf. Lambrior 100; Philippide, Principii, 99), cf. pîntece şi ven. spantegar „a desface”, abruz. spandeka „a chinui”, calabr. spantecare „a deschide”. – Der. spintecător, adj. (care spintecă); spintecătură, s.f. (tăietură, crăpătură, despicătură).
(Dicţionarul etimologic român)
spintecá vb., ind. prez. 1 sg. spíntec, 3 sg. şi pl. spíntecă; conj. prez. 3 sg. şi pl. spíntece
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SPINTECÁ vb. 1. v. tăia. 2. a despica. (I-a ~ pântecele.) 3. a crăpa, a despica, a sparge, a tăia, (reg.) a sfărâma. (A ~ lemne pentru foc.) 4. a (se) despica, a (se) tăia. (Plugul ~ brazde adânci.) 5. a rupe, a sfâşia, (înv.) a sparge. (Îşi ~ hainele şi-şi smulgea părul.)
(Dicţionar de sinonime)
SPINTECÁ vb. v. diseca.
(Dicţionar de sinonime)
SPINTECÁT adj. 1. despicat. (Cu pântecele ~.) 2. crăpat, despicat, spart, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. rupt, sfâşiat, (înv.) spart. (Cu hainele ~.)
(Dicţionar de sinonime)
SPINTECÁT s. 1. v. tăiere. 2. despicare, spintecare. (~ul pântecelui.) 3. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spargere, spart, spintecare, tăiat, tăiere. (~ul lemnelor de foc.) 4. rupere, sfâşiere, spinte-care. (~ul unui material textil.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPINTECÁT, -Ă, spintecaţi, -te, adj. Despicat, străpuns; înjunghiat; sfâşiat. ♦ Prevăzut cu o tăietură, cu o despicătură. – V. spinteca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SPINTECÁ mă spíntec intranz. A face (concomitent) schimb de tăieturi lungi şi adânci (cu cineva). /<lat. expanticare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
spintecá (-c, -át), vb. – 1. A scoate măruntaiele, a eviscera, a despica. – 2. A tăia, a crăpa. – 3. A străbate. – Mr. spîntic(are). Lat. expantĭcāre (Puşcariu 1622; Candrea-Dens., 1394; REW 3032, cf. Lambrior 100; Philippide, Principii, 99), cf. pîntece şi ven. spantegar „a desface”, abruz. spandeka „a chinui”, calabr. spantecare „a deschide”. – Der. spintecător, adj. (care spintecă); spintecătură, s.f. (tăietură, crăpătură, despicătură).
(Dicţionarul etimologic român)
spintecá vb., ind. prez. 1 sg. spíntec, 3 sg. şi pl. spíntecă; conj. prez. 3 sg. şi pl. spíntece
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SPINTECÁ vb. 1. v. tăia. 2. a despica. (I-a ~ pântecele.) 3. a crăpa, a despica, a sparge, a tăia, (reg.) a sfărâma. (A ~ lemne pentru foc.) 4. a (se) despica, a (se) tăia. (Plugul ~ brazde adânci.) 5. a rupe, a sfâşia, (înv.) a sparge. (Îşi ~ hainele şi-şi smulgea părul.)
(Dicţionar de sinonime)
SPINTECÁ vb. v. diseca.
(Dicţionar de sinonime)
SPINTECÁT adj. 1. despicat. (Cu pântecele ~.) 2. crăpat, despicat, spart, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. rupt, sfâşiat, (înv.) spart. (Cu hainele ~.)
(Dicţionar de sinonime)
SPINTECÁT s. 1. v. tăiere. 2. despicare, spintecare. (~ul pântecelui.) 3. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spargere, spart, spintecare, tăiat, tăiere. (~ul lemnelor de foc.) 4. rupere, sfâşiere, spinte-care. (~ul unui material textil.)
(Dicţionar de sinonime)