spion dex - definiţie, sinonime, conjugare
SPIÓN, -OÁNĂ, spioni, -oane, subst. I. S.m. şi f. 1. Persoană însărcinată să culeagă clandestin informaţii secrete privitoare la un stat şi să le transmită altui stat; iscoadă. 2. Persoană care pândeşte, observă pe alţii (pentru a furniza cuiva informaţii). II. S.m. Lamă de oţel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea şi la verificarea jocului sau a distanţei dintre suprafeţele a două piese asamblate. [Pr.: spi-on] – Din germ. Spion, it. spione. Cf. fr. e s p i o n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPI//ÓN ~oánă (~óni, ~oáne) m. şi f. Persoană care face spionaj. [Sil. spi-on] /<it. spione, germ. Spion, fr. espion
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

spión (-ni), s.m. – Iscoadă. – Var. şpion. Mr. spion. Fr. espion, it. spione, cf. ngr. σπιούνος, alb. spiun; var. din germ. Spion. – Der. spiona, vb. (a iscodi, a pîndi), din fr. espionner; spionaj, s .n., din fr. espionnage.
(Dicţionarul etimologic român)

SPIÓN, -OÁNĂ s.m. şi f. 1. Cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat. 2. Cel care pândeşte, observă pe alţii pentru a furniza cuiva informaţii; iscoadă. // s.m. Oglindă oblică instalată în faţa unei ferestre sau lentilă mică introdusă într-o uşă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut. [Pron. spi-on, spi-oa-nă, var. şpion, -oană s.m.f. / < it. spione, cf. fr. espion].
(Dicţionar de neologisme)

ŞPIÓN, -OÁNĂ s.m. şi f. v. spion.
(Dicţionar de neologisme)

SPIÓN, -OÁNĂ I. s. m. f. 1. cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat. 2. cel care pândeşte, observă pe alţii pentru a furniza cuiva informaţii. II. s. m. 1. oglindă oblică în faţa unei ferestre sau lentilă mică într-o uşă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut. 2. (tehn.) calibru pentru determinarea şi verificarea jocurilor dintre două piese asamblate. 3. particulă nucleară cu masa apropiată de cea a pionului (2), dar având spin. (< germ. Spion, it. spione, după fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)
(Marele dicţionar de neologisme)

spión s. m., pl. spióni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SPIÓN s. iscoadă, (prin Transilv.) verbuncaş, (înv.) cearşit, limbă, privitor. (A prinde un ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sp spi spio

Cuvinte se termină cu literele: on ion pion