spirant dex - definiţie, sinonime, conjugare
SPIRÁNT, -Ă, spirante, adj. (În sintagma) Sunet spirant sau consoană spirantă (şi substantivat, f.) = consoană constrictivă. – Din fr. spirante.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPIRÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o uşoară fricţiune în canalul fonator; constrictiv. /<fr. spirante
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SPIRÁNT, -Ă adj. Consoană spirantă (şi s.f.) = consoană care se pronunţă cu un fel de suflu a organelor vorbirii; consoană fricativă. [< fr. spirant, cf. lat. spirare – a respira].
(Dicţionar de neologisme)

SPIRÁNT, -Ă adj., s. f. constrictiv(ă). (< fr. spirant)
(Marele dicţionar de neologisme)

spiránt adj. n., s. f. spirántă; pl. n. şi f. spiránte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şpiránţ, şpiránţi, s.m. (reg.) căţeluş.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SPIRÁNT adj. (FON.) constrictiv, continuu, fricativ. (Consoană ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sp spi spir spira spiran

Cuvinte se termină cu literele: nt ant rant irant pirant