SPIRITUALIZÁ, spiritualizez, vb. I. Tranz. A încerca să dea sau a da fenomenelor, lucrurilor etc. un caracter sau un conţinut spiritual, a încerca să le detaşeze de materie. ♦ Refl. A căpăta o anumită adâncime spirituală. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualiser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SPIRITUALIZ//Á ~éz tranz. A face să se spiritualizeze. /<fr. spiritualiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SPIRITUALIZ//Á mă ~éz intranz. A se detaşa de materie; a deveni spiritual, intelectual. /<fr. spiritualiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SPIRITUALIZÁ vb. I. tr. A da, a impregna un caracter spiritual. [Cf. fr. spiritualiser].
(Dicţionar de neologisme)
SPIRITUALIZÁ vb. I. tr. a da, a impregna un caracter spiritual nobil, elevat. II. tr., refl. a încerca să (se) detaşeze de materie, să (se) apropie de viaţa spirituală. (< fr. spiritualiser)
(Marele dicţionar de neologisme)
spiritualizá vb. (sil. -tu-a-), ind. prez. 1 sg. spiritualizéz, 3 sg. şi pl. spiritualizeáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. spiritualizéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SPIRITUALIZÁ vb. v. distila.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SPIRITUALIZ//Á ~éz tranz. A face să se spiritualizeze. /<fr. spiritualiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SPIRITUALIZÁ vb. I. tr. A da, a impregna un caracter spiritual. [Cf. fr. spiritualiser].
(Dicţionar de neologisme)
SPIRITUALIZÁ vb. I. tr. a da, a impregna un caracter spiritual nobil, elevat. II. tr., refl. a încerca să (se) detaşeze de materie, să (se) apropie de viaţa spirituală. (< fr. spiritualiser)
(Marele dicţionar de neologisme)
spiritualizá vb. (sil. -tu-a-), ind. prez. 1 sg. spiritualizéz, 3 sg. şi pl. spiritualizeáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. spiritualizéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SPIRITUALIZÁ vb. v. distila.
(Dicţionar de sinonime)