spirometrie
SPIROMETRÍE, spirometrii, s.f. Stabilire a funcţiei şi a capacităţii respiratorii pulmonare cu ajutorul spirometrelor sau al spirografelor. – Din fr. spirométrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
spirometrÍe f. Metodă de măsurare a capacităţii de respiraţie a plămânilor cu ajutorul spirometrului. /<fr. spirométrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SPIROMETRÍE s.f. Stabilirea funcţiei respiratorii pulmonare cu ajutorul spirometrelor sau al spirografelor. [Gen. -iei. / < fr. spirométrie].
(Dicţionar de neologisme)
SPIROMETRÍE s. f. măsurare a capacităţii de respiraţie a plămânilor cu ajutorul spirometrului. (< fr. spirométrie)
(Marele dicţionar de neologisme)
spirometríe s. f. (sil. -tri-), art. spirometría, g.-d. art. spirometríei; pl. spirometríi, art. spirometríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
spirometrÍe f. Metodă de măsurare a capacităţii de respiraţie a plămânilor cu ajutorul spirometrului. /<fr. spirométrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SPIROMETRÍE s. f. măsurare a capacităţii de respiraţie a plămânilor cu ajutorul spirometrului. (< fr. spirométrie)
(Marele dicţionar de neologisme)
spirometríe s. f. (sil. -tri-), art. spirometría, g.-d. art. spirometríei; pl. spirometríi, art. spirometríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)