spoitori dex - definiţie, sinonime, conjugare
SPOITÓR, -OÁRE, spoitori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Persoană care se ocupă cu spoitul1 (vaselor de bucătărie). 2. S.n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPOIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care se ocupă cu spoitul vaselor de aramă. /a spoi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

spoitór (persoană) s. m. (sil. spo-i-), pl. spoitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spoitór (bidinea) s. n. (sil. spo-i-), pl. spoitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SPOITÓR s. v. bidinea, zugrav.
(Dicţionar de sinonime)

SPOITÓRI s. pl. v. pejmă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sp spo spoi spoit spoito

Cuvinte se termină cu literele: ri ori tori itori oitori