SPOR1, spori, s.m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care serveşte la înmulţire, la răspândire şi, adesea, pentru supravieţuirea în condiţii nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPOR2, (3) sporuri, s.n. 1. Faptul de a progresa uşor, de a avea randament în muncă; progres. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puţin; încet. ♢ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundenţă, belşug, prosperitate; folos, câştig. 3. Creştere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezintă o creştere, o mărire, un adaos. – Din sl. sporŭ, bg. spor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞPOR, şpori, s.m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. s p o r a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPOR1 ~uri n. 1) pop. Rezultat bun, obţinut în urma depunerii unui efort; reuşită; succes; izbândă. Cu ~ eficient. ♢ A avea ~ a obţine repede şi uşor rezultate frumoase. Fără ~ fără randament; încet. ~ la lucru (sau la muncă)! formulă de urare adresată celui care lucrează, care începe să lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adaugă la ceva în vederea completării; supliment; adaos; anexă. /<sl. sporu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SPOR2 ~i m. biol. Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care serveşte la răspândirea şi supravieţuirea acestora în condiţii nefavorabile. /<fr. spore
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
spor (-ruri), s.n. – 1. Prosperitate, progres, abundenţă, belşug. – 2. Majorare. – Megl. spor. Sl. sporŭ „uger”, sporinŭ „abundent” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), cf. bg., sb. spor, mag. szapor. – Der. spori, vb. (a mări, a creşte, a majora; a se întinde; a se intensifica, a se mări; a se înmulţi, a se multiplica, a se lărgi, a se derula; a trăncăni; a flecări; a prospera; a înainta, a progresa; a folosi); sporiş, s.n. (verbină, Verbena officinalis), din sb., cr., slov. sporiš; sporitor, adj. (prosper, care sporeşte); spornic, adj. (care are spor, care progresează; bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace); spornicie, s.f. (eficacitate); nespornic, adj. (fără folos).
(Dicţionarul etimologic român)
SPOR s.m. 1. (Biol.) Celulă reproducătoare asexuată şi de răspândire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. // -spor – element secund de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) spori”, „spor”. [< fr. spore, cf. gr. spora – sămânţă].
(Dicţionar de neologisme)
SPOR1 s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, muşchi, ciuperci, bacterii) şi la sporozoare. (< fr. spore)
(Marele dicţionar de neologisme)
SPOR2(O)-/SPORI-, -SPÓR elem. „spor, să-mânţă”. (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora)
(Marele dicţionar de neologisme)
spor (bot., zool.) s. m., pl. spori
(Dicţionar ortografic al limbii române)
spor (progres, belşug, majorare, supliment) s. n., (majorări, suplimente) pl. spóruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şpor s. m., pl. şpori
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SPOR s. 1. adaos, supliment. (~ la salariu.) 2. v. majorare. 3. randament. (Nu avea ~ la lucru.)
(Dicţionar de sinonime)
SPOR s. v. abundenţă, belşug, beneficiu, bogăţie, bunăstare, câştig, îmbelşugare, îndestulare, prisos, profit, prosperitate, venit.
(Dicţionar de sinonime)
ŞPOR s. v. pinten, sobă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPOR2, (3) sporuri, s.n. 1. Faptul de a progresa uşor, de a avea randament în muncă; progres. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puţin; încet. ♢ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundenţă, belşug, prosperitate; folos, câştig. 3. Creştere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezintă o creştere, o mărire, un adaos. – Din sl. sporŭ, bg. spor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPOR1 ~uri n. 1) pop. Rezultat bun, obţinut în urma depunerii unui efort; reuşită; succes; izbândă. Cu ~ eficient. ♢ A avea ~ a obţine repede şi uşor rezultate frumoase. Fără ~ fără randament; încet. ~ la lucru (sau la muncă)! formulă de urare adresată celui care lucrează, care începe să lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adaugă la ceva în vederea completării; supliment; adaos; anexă. /<sl. sporu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SPOR2 ~i m. biol. Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care serveşte la răspândirea şi supravieţuirea acestora în condiţii nefavorabile. /<fr. spore
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
spor (-ruri), s.n. – 1. Prosperitate, progres, abundenţă, belşug. – 2. Majorare. – Megl. spor. Sl. sporŭ „uger”, sporinŭ „abundent” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), cf. bg., sb. spor, mag. szapor. – Der. spori, vb. (a mări, a creşte, a majora; a se întinde; a se intensifica, a se mări; a se înmulţi, a se multiplica, a se lărgi, a se derula; a trăncăni; a flecări; a prospera; a înainta, a progresa; a folosi); sporiş, s.n. (verbină, Verbena officinalis), din sb., cr., slov. sporiš; sporitor, adj. (prosper, care sporeşte); spornic, adj. (care are spor, care progresează; bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace); spornicie, s.f. (eficacitate); nespornic, adj. (fără folos).
(Dicţionarul etimologic român)
SPOR s.m. 1. (Biol.) Celulă reproducătoare asexuată şi de răspândire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. // -spor – element secund de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) spori”, „spor”. [< fr. spore, cf. gr. spora – sămânţă].
(Dicţionar de neologisme)
SPOR1 s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, muşchi, ciuperci, bacterii) şi la sporozoare. (< fr. spore)
(Marele dicţionar de neologisme)
SPOR2(O)-/SPORI-, -SPÓR elem. „spor, să-mânţă”. (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora)
(Marele dicţionar de neologisme)
spor (bot., zool.) s. m., pl. spori
(Dicţionar ortografic al limbii române)
spor (progres, belşug, majorare, supliment) s. n., (majorări, suplimente) pl. spóruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şpor s. m., pl. şpori
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SPOR s. 1. adaos, supliment. (~ la salariu.) 2. v. majorare. 3. randament. (Nu avea ~ la lucru.)
(Dicţionar de sinonime)
SPOR s. v. abundenţă, belşug, beneficiu, bogăţie, bunăstare, câştig, îmbelşugare, îndestulare, prisos, profit, prosperitate, venit.
(Dicţionar de sinonime)
ŞPOR s. v. pinten, sobă.
(Dicţionar de sinonime)