SPOROVĂÍ, sporovăiésc, vb. IV. Intranz. (Pop. şi fam.) A vorbi mult şi fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: (reg.) sporovoí vb. IV] – Probabil contaminare între spori şi ciorovăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SPOROVĂ//Í ~iésc intranz. A vorbi mult şi pe îndelete despre lucruri mărunte; a sta la taifas; a tăifăsui. /Din a spori şi a ciorovăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
sporovăí (-ăésc, -ít), vb. – A vorbi, a trăncăni, a flecări. – Var. sporăvăi, sporovoi, sporoji şi der. Creaţie expresivă, cf. ciorovăi, dorovăi. Legătura cu spor „folos, cîştig” (Cihac, II, 359), cu sl. sŭporŭ „luptă” (Tiktin) sau cu bg. sboruvam (Conev 94) nu pare evidentă. – Der. sporovăială, s.f. (flecăreală, trăncăneală); sporovăitor, adj. (flecar, trăncănitor).
(Dicţionarul etimologic român)
sporovăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sporovăiésc, imperf. 3 sg. sporovăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sporovăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SPOROVĂÍ vb. v. flecări.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SPOROVĂ//Í ~iésc intranz. A vorbi mult şi pe îndelete despre lucruri mărunte; a sta la taifas; a tăifăsui. /Din a spori şi a ciorovăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
sporovăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sporovăiésc, imperf. 3 sg. sporovăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sporovăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SPOROVĂÍ vb. v. flecări.
(Dicţionar de sinonime)