sprințar
[Sinonime]
SPRINŢÁR, -Ă, sprinţari, -e, adj. (Pop. şi fam.) Plin de zburdălnicie; zglobiu, nebunatic. ♦ Sprinten, iute; jucăuş. ♦ Fig. Hoinar, nestatornic. ♦ (Despre oameni) Uşuratic. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPRINŢÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zbanghiu; zvăpăiat; zburdalnic. 2) fig. Care denotă lipsă de statornicie; nestatornic; spulberatic; fluturatic. Gând ~. 3) (despre persoane) Care manifestă uşurinţă în comportare; uşuratic; frivol. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
sprinţár (-ră), adj. – 1. (Înv.) Van, inutil. – 2. Volubil, zglobiu, nebunatic. – Var. înv. sprînţar. Origine necunoscută. Legătura cu sprinten (Tiktin; Scriban) pare incertă. Ar putea proveni din rădăcina expresivă piţ-, cf. pănţăruş şi alte der. care indică ideea de volubilitate.
(Dicţionarul etimologic român)
sprinţár adj. m., pl. sprinţári; f. sg. sprinţáră, pl. sprinţáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SPRINŢÁR adj. 1. v. zburdalnic. 2. hoinar, nesta-tornic, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)
(Dicţionar de sinonime)
SPRINŢÁR adj. v. fluşturatic, fluturatic, frivol, neserios, uşuratic, vânturatic, zvânturat, zvânturatic.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SPRINŢÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zbanghiu; zvăpăiat; zburdalnic. 2) fig. Care denotă lipsă de statornicie; nestatornic; spulberatic; fluturatic. Gând ~. 3) (despre persoane) Care manifestă uşurinţă în comportare; uşuratic; frivol. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
sprinţár adj. m., pl. sprinţári; f. sg. sprinţáră, pl. sprinţáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SPRINŢÁR adj. 1. v. zburdalnic. 2. hoinar, nesta-tornic, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)
(Dicţionar de sinonime)
SPRINŢÁR adj. v. fluşturatic, fluturatic, frivol, neserios, uşuratic, vânturatic, zvânturat, zvânturatic.
(Dicţionar de sinonime)