spune dex - definiţie, sinonime, conjugare
SPÚNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara. ♢ Expr. Ce-ţi spuneam eu! = ai văzut că a fost aşa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ţi spune nimic lucrul acesta? ♢ Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuiţie, a intui, a presimţi. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cântec; a cânta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destăinui, a mărturisi ceva cuiva. ♦ A pârî, a denunţa pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obişnui, a se zice într-un anumit fel. – Lat. exponere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SPÚNE spun 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice. ~ adevărul. ~ pe de rost.~ drept a spune adevărul. Cine ar fi putut ~ cine ar fi putut să creadă. A nu ~ nici cârc a nu scoate nici o vorbă. ~ verde în faţă (sau în ochi) a da adevărul pe faţă, fără ocolişuri. A-i ~ cuiva inima a presimţi. După cum se ~ cu alte cuvinte. ~ poveşti a comunica lucruri ireale. 2) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a zice; a cânta; a interpreta. 3) (pe cineva cuiva) A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acţiuni reprobabile ţinute în taină, dând în vileag cu intenţii rele; a pârî; a denunţa. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. Cum îţi ~? /<lat. exponere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

spúne (-n, -us), vb. – 1. (Înv.) A expune, a exprima, a indica. – 2. A zice. – 3. A povesti, a nara, a recita. – 4. A acuza, a reclama, a denunţa. – Mr. (a)spun(ere), spuş, spus; megl. spun(iri), spuş, spus; istr. spur, spus. Lat. exponĕre (Puşcariu 1636; Candrea-Dens., 1467; REW 3054; Popinceanu, ZRPh., LXIX, 236-66), cf. it. esporre, prov. esponer (calabr. spunere), v. fr. espondre, sp. exponer, port. expôr, alb. špuń „a învăţa, a instrui” (Meyer 415; Philippide, II, 641). Uz general (ALR, I, 107). – Der. spus, adj. (zis); nespus, adj. (inexprimabil; adv., nemaipomenit, extraordinar); spusă, s.f. (zisă).
(Dicţionarul etimologic român)

spúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spun, 1 pl. spúnem, 2 pl. spúneţi; conj. prez. 3 sg. şi pl. spúnă; ger. spunând; part. spus
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SPÚNE vb. 1. a vorbi, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a vorovi. (~-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a vorbi, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 3. v. arăta. 4. v. afirma. 5. v. zice. 6. a face, a zice. (El ~: – Nu vreau!) 7. v. transmite. 8. v. povesti. 9. v. destăinui. 10. v. recita. 11. v. susţine. 12. a se afirma, a se auzi, a se şopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. şi reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 13. v. scoate. 14. v. pronunţa. 15. v. supranumi. 16. v. numi. 17. a susţine. (Ce ~ savantul în această carte?) 18. v. presupune. 19. v. conţine. 20. v. semnifica. 21. v. denunţa. 22. v. porunci. 23. v. obiecta.
(Dicţionar de sinonime)

SPÚNE vb. v. apărea, arăta, chema, citi, cânta, evoca, executa, indica, interpreta, intona, ivi, înfăţişa, numi, parcurge, predica, prezenta, propaga, propovădui, răspândi, veni.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A spune ≠ a tăcea
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: sp spu spun

Cuvinte se termină cu literele: ne une pune