spurca dex - definiţie, sinonime, conjugare
SPURCÁ, spurc, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. şi refl. A (se) murdări, a (se) mânji. ♦ Refl. A-şi evacua excrementele sau urina. ♦ Tranz. Fig. A pângări, a profana, a necinsti. ♦ Tranz. Fig. A înjura. 2. Tranz. A atinge o mâncare sau un vas de gătit de ceva murdar, scârbos sau oprit de biserică. 3. Refl. (În practicile religioase creştine) A mânca de dulce în timpul postului. ♦ Fig. A se deprinde la ceva rău (sau prea bun), la ceva care nu este îngăduit; a se dedulci. – Lat. spurcare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SPURCÁ spurc tranz. 1) A pune în contact cu ceva murdar; a pângări. 2) fig. (demnitatea, onoarea, reputaţia etc.) A supune unei batjocuri; a pângări; a profana; a huli. /<lat. spurcare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SPURCÁ mă spurc intranz. 1) A evacua excrementele; a se scârnăvi; a defeca; a excreta. 2) fig. A se deda la ceva rău, nepermis. 3) A mânca de frupt (în timpul postului). /<lat. spurcare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

spurcá (-c, -at), vb. – 1. A păta, a mînji, a murdări. – 2. (Înv.) A silui, a viola. – 3. A atinge mîncarea de post cu ceva de dulce. – 4. A pîngări, a profana. – 5. A deschide un abces. – 6. În jocurile de copii, a greşi lovitura. – 7. (Refl.) A se mînji, a se murdări, a-şi evacua excrementele. – 8. (Refl.) A mînca de dulce în zi de post. – 9. (Refl.) A se corupe, a se dedulci, mai ales la lucruri interzise. – Megl. spurc(ari). Lat. spŭrcāre (Puşcariu 1637; REW 8193), cf. it. sporcare. – Der. spurc, s.n. (furuncul, abces, tumoare infecţioasă; reumatism articular), deverbal, sau din lat. spurcus (REW 8194; Candrea); spurcăciune, s.f. (murdărie, lucru spurcat, scîrnăvie; dihanie, lighioană, animal murdar, se zice în general despre animalele sălbatice a căror carne nu se mănîncă; persoană de altă religie decît cea ortodoxă; pl., bube-dulci, impetigo); spurcat, adj. (murdar, respingător; s.n., dracul). Din rom. provine mag. szpurkát (Puşcariu, Dacor., VII, 474).
(Dicţionarul etimologic român)

spurcá vb., ind. prez. 1 sg. spurc, 3 sg. şi pl. spúrcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SPURCÁ vb. 1. v. pângări. 2. v. profana. 3. (BIS.) (pop. şi fam.) a se dedulci. (S-a ~ în timpul postului.)
(Dicţionar de sinonime)

SPURCÁ vb. v. batjocori, compromite, dedulci, defeca, dezonora, drăcui, ieşi, înjura, necinsti, ocărî, ridiculiza, silui, terfeli, viola, zeflemisi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sp spu spur spurc

Cuvinte se termină cu literele: ca rca urca purca