spăla dex - definiţie, sinonime, conjugare
SPĂLÁ, spăl, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) curăţa folosind apă, săpun, detergenţi etc. ♢ Expr. (Tranz.) A spăla pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a-l ocărî. A-şi spăla obrazul = a face faţă unei situaţii, a scăpa de ruşine; a ieşi cu bine dintr-o încurcătură. (Fam.) Iese la spălat, se spune ca o consolare glumeaţă celui care are o supărare, un necaz (mărunt). (Refl.) Spală-te (sau spălaţi-vă) sau să se spele pe cap = descurcă-te (sau descurcaţi-vă) sau să se descurce cu propriile puteri. ♦ Tranz. (Fam.) A purta cuiva de grijă (spălându-i rufele). ♦ Tranz. A face să se şteargă, să dispară o greşeală, un rău, o insultă. 2. Tranz. (Despre ploaie, râuri, şuvoaie etc.) A roade pământul, a-l lua şi a-l duce cu sine; a produce o eroziune; a mânca, a săpa. ♦ (Despre ape, valuri) A uda, a scălda un ţărm. 3. Tranz. A supune un minereu unui curent de apă, pentru a separa unul dintre componenţii lui. – Lat. *expellavare (= ex-per-lavare).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SPĂLÁ spăl tranz. 1) A curăţa cu apă (sau cu alt lichid). ~ rufele. ♢ A-şi ~ obrazul a scăpa de ruşine. 2) (despre ape) A roade treptat; a eroda. 3) (despre ape) A uda pe toată întinderea (ţărmuri); a scălda. 4) (minereuri) A supune unui proces de separare a părţilor componente (cu ajutorul apei sau a altui lichid). /<lat. experlavare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

spălá (-l, -at), vb. – A curăţa cu apă. – Mr. aspel, spilare, megl. spel, spilari, istr. spelu. Lat. perlavāre, cu s- lat. sau expresiv (Cipariu, Gram., 314; Cihac, I, 141; Meyer, Alb. St., IV, 99; Candrea, Éléments, 73; Creţu 369; Puşcariu 1613; Candrea-Dens., 936; REW 3044; Meyer-Lübke, ZRPh., XXVIII, 618), conservat numai în rom. (Rosetti, I, 171) şi în alb. shpëljań (Philippide, II, 641). Această etimologie a fost respinsă de Densusianu, Rom., XXVI, 100, care propune lat. *expellāre, de la pellis, puţin convingător. Der. spălat, adj. (curăţat cu apă; îngrijit, dichisit); spălat, s.n. (spălare); nespălat, s.m. (murdar, soios); spălător, adj. (care spală; s.n., cîrpă de bucătărie; s.n., lavabou); spălătoare, s.f. (lighean, vas de spălat); spălătoareasă (var. spălătoriţă), s.f. (femeie care spală rufe); spălătorie, s.f. (s.f. (încăpere de spălat rufe); spălătură, s.f. (spălat; lături); spală-varză, s.m. (fanfaron); spălăci, vb. (a spăla prost, de mîntuială; refl., a-şi pierde culoarea, a se decolora), cu suf. expresiv -ci (după Puşcariu, Dacor., III, 678, de la un lat. *experlavicāre); spălăcitură, s.f. (obiect decolorat; lături); spălăcioasă, s.f. (plantă, Senecio vernalis), transpunere a it. spellicciosa (Candrea), sau a numelui ştiinţific.
(Dicţionarul etimologic român)

spălá vb., ind. prez. 1 sg. spăl, 3 sg. şi pl. spálă; conj. prez. 3 sg. şi pl. spéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SPĂLÁ vb. 1. (reg., mai ales în Transilv.) a (se) la. (S-a ~ pe corp.) 2. (reg., mai ales în Transilv.) a la, (reg.) a zoli. (A ~ rufele cu leşie.) 3. a scălda, a uda. (Marea ~ ţărmul.)
(Dicţionar de sinonime)

SPĂLÁ vb. v. eroda, ispăşi, izbăvi, mântui, parcurge, pedepsi, purifica, răscumpăra, răzbuna, roade, salva, săpa, străbate, traversa.
(Dicţionar de sinonime)

SPÁLĂ s. v. omoplat, scapulă, spată.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sp spa spal

Cuvinte se termină cu literele: la ala pala