st dex - definiţie, sinonime, conjugare
ST interj. Cuvânt prin care se cere cuiva să facă sau să păstreze linişte. [Var.: ss, sst interj.] – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞT interj. Cuvânt folosit pentru a cere cuiva să facă linişte. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ST! interj. (se foloseşte pentru a cere ca cineva să tacă, să nu facă zgomot sau să nu divulge un secret). /Onomat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sîst interj. – Tăceţi! (ajută pentru a cere sau a impune tăcerea). – Var. sst, şit, şşt. Creaţie expresivă, cf. fîs. – Der. şişii, vb. (a chema; a consola, a legăna un copil care plînge); sîsîi, vb. (a pronunţa un s prelungit; a gîgîi ca gîştele; a vorbi peltic), cf. sl. sysati „a sîsîi”, lat. susurrare, fr. chuchoter, germ. zischen, mag. susogni, sp. cecear etc.; sîsîitură, s.f. (sîsîit).
(Dicţionarul etimologic român)

şt / şşşt interj.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

st/sst interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şt/şşşt interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ST interj. v. linişte.
(Dicţionar de sinonime)