stâlp dex - definiţie, sinonime, conjugare

stâlp

[Sinonime]
STÂLP, stâlpi, s.m. 1. Lemn lung şi gros, de obicei cioplit şi fixat în pământ, care serveşte pentru a susţine ceva; element masiv de construcţie, cu lungimea mare în raport cu dimensiunile secţiunii, confecţionat din lemn, din metal, din beton armat etc., care serveşte la susţinerea unei clădiri, a unei instalaţii, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. ♢ Expr. Stâlp de cafenea = persoană care îşi petrece timpul prin cafenele. ♦ Picior, coloană ornamentală la o mobilă (în special la pat). 2. Porţiune neexploatată dintr-un zăcământ, destinată susţinerii tavanului unui abataj. 3. Fig. Persoană care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de bază pentru cineva. ♢ Stâlpul casei = capul familiei. – Din sl. stlŭpŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÂLP ~i m. 1) Element de construcţie, lung şi gros, din lemn, din metal sau din beton armat, care, pus vertical, serveşte pentru a susţine ceva. ~ de gard. ~ de telegraf.A sta ~ a sta drept şi nemişcat. ~ de cafenea se spune despre o persoană care îşi petrece timpul mai mult prin cafenele. A pune (sau a ţintui) la ~ul infamiei (sau ruşinii) a condamna în public faptele urâte ale cuiva. ~ de hotar stâlp care indică o graniţă. 2) fig. Persoană care constituie un sprijin pentru cineva sau ceva. ~ii societăţii.~ul casei susţinătorul (capul) familiei. /<sl. stlupu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stîlp (-pi), s.m. – 1. Coloană, bară. – 2. Par, pripon. – 3. Cruce aşezată pe mormînt. – 4. Sprijin, reazem. – 5. Stea, şef, personalitate de prim plan. – 6. Evanghelie care se citeşte la priveghi. Sl. stlŭpŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 369), cf. slov. stolp, ceh. sloup, sb., cr. stup (› stup). – Der. stîlpar, s.m. (veche monedă de aur), numită „dublă spaniolă” care reprezenta cele două coloane ale lui Hercule; stîlpare, s.f. (ramură cu frunze, ramură verde; ram de salcie din Duminica Floriilor), probabil rezultat din confuzia lui stîlp cu lat. stirps sau *stirpalis „ram” (Puşcariu 1645; Puşcariu, Dacor., I, 409; Tiktin; Bărbulescu, Arhiva, XXXV, 118; Candrea); stîlpi (var. înstîlpi), vb. (a stivui, a îngrămădi); stîlpnic, s.m. (pustnic), din sl. stlŭpinĭkŭ.
(Dicţionarul etimologic român)

stâlp s. m., pl. stâlpi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STÂLP s. 1. v. grindă. 2. (CONSTR.) par, parmac. (~ la un pridvor.) 3. v. braţ.
(Dicţionar de sinonime)

STÂLP s. v. chingă, columnă, cracă, creangă, moş, ramură, stinghie, uşor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta stal

Cuvinte se termină cu literele: lp alp talp