stâlpul dex - definiţie, sinonime, conjugare
STÂLP, stâlpi, s.m. 1. Lemn lung şi gros, de obicei cioplit şi fixat în pământ, care serveşte pentru a susţine ceva; element masiv de construcţie, cu lungimea mare în raport cu dimensiunile secţiunii, confecţionat din lemn, din metal, din beton armat etc., care serveşte la susţinerea unei clădiri, a unei instalaţii, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. ♢ Expr. Stâlp de cafenea = persoană care îşi petrece timpul prin cafenele. ♦ Picior, coloană ornamentală la o mobilă (în special la pat). 2. Porţiune neexploatată dintr-un zăcământ, destinată susţinerii tavanului unui abataj. 3. Fig. Persoană care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de bază pentru cineva. ♢ Stâlpul casei = capul familiei. – Din sl. stlŭpŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÂLP ~i m. 1) Element de construcţie, lung şi gros, din lemn, din metal sau din beton armat, care, pus vertical, serveşte pentru a susţine ceva. ~ de gard. ~ de telegraf.A sta ~ a sta drept şi nemişcat. ~ de cafenea se spune despre o persoană care îşi petrece timpul mai mult prin cafenele. A pune (sau a ţintui) la ~ul infamiei (sau ruşinii) a condamna în public faptele urâte ale cuiva. ~ de hotar stâlp care indică o graniţă. 2) fig. Persoană care constituie un sprijin pentru cineva sau ceva. ~ii societăţii.~ul casei susţinătorul (capul) familiei. /<sl. stlupu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stîlp (-pi), s.m. – 1. Coloană, bară. – 2. Par, pripon. – 3. Cruce aşezată pe mormînt. – 4. Sprijin, reazem. – 5. Stea, şef, personalitate de prim plan. – 6. Evanghelie care se citeşte la priveghi. Sl. stlŭpŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 369), cf. slov. stolp, ceh. sloup, sb., cr. stup (› stup). – Der. stîlpar, s.m. (veche monedă de aur), numită „dublă spaniolă” care reprezenta cele două coloane ale lui Hercule; stîlpare, s.f. (ramură cu frunze, ramură verde; ram de salcie din Duminica Floriilor), probabil rezultat din confuzia lui stîlp cu lat. stirps sau *stirpalis „ram” (Puşcariu 1645; Puşcariu, Dacor., I, 409; Tiktin; Bărbulescu, Arhiva, XXXV, 118; Candrea); stîlpi (var. înstîlpi), vb. (a stivui, a îngrămădi); stîlpnic, s.m. (pustnic), din sl. stlŭpinĭkŭ.
(Dicţionarul etimologic român)

stâlp s. m., pl. stâlpi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STÂLP s. 1. v. grindă. 2. (CONSTR.) par, parmac. (~ la un pridvor.) 3. v. braţ.
(Dicţionar de sinonime)

STÂLP s. v. chingă, columnă, cracă, creangă, moş, ramură, stinghie, uşor.
(Dicţionar de sinonime)

STÂLPUL s. art. v. steaua polară.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta stal stalp stalpu

Cuvinte se termină cu literele: ul pul lpul alpul talpul