stânjenit dex - definiţie, sinonime, conjugare
STÂNJENÍ, stânjenésc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. recipr. A (se) stingheri, a (se) deranja, a (se) jena, a (se) împiedica de la o îndeletnicire. 2. Refl. (Reg.) A se sfii, a se ruşina; a ezita. [Var.: (pop.) stânjiní vb. IV] – Din sl. sŭtenženŭ (sŭtengnonti).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÂNJENÍT, -Ă, stânjeniţi, -te, adj. Stingherit, jenat; intimidat, încurcat. ♦ Care exprimă, trădează stinghereală, jenă, sfială, încurcătură. [Var.: (pop.) stânjinít, -ă adj.] – V. stânjeni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STÂNJEN//Í ~ésc tranz. (persoane) A face să se stânjenească; a stingheri; a incomoda; a se sfii; a se jena. /<sl. sutenzénu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STÂNJEN//Í mă ~ésc intranz. A avea timiditate sau emoţie; a se intimida; a se sfii; a se jena; a se ruşina. /<sl. sutenženu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stînjení (-nésc, -ít), vb. – A incomoda, a stingheri, a deranja, a jena, a împiedica. – Var. stînjîni, stîngăni, stingheri, şi der. Sl. sŭtęgnąti, participiul sŭtęženŭ „a comprima, a oprima” (Tiktin; Byhan 335; Candrea); sau mai curînd din sl. sŭtęžiti „a fi stingherit”, care aparţine aceleiaşi familii de la vb. tęgnąti „a întinde” (Cihac, II, 411; Byhan 337); ultima var. nu este clară. – Der. stînjeneală, s.f. (stinghereală, neplăcere); stînjenitor, adj. (care stinghereşte); stînjie, s.f. (Trans., obadă care acoperă capătul osiei carului); stingher, adj. (desperecheat, fără pereche; izolat, solitar), postverbal de la stingheri, al cărui semantism este anormal, dar care este o creaţie literară, fără curs în limba populară (după Giuglea, Dacor., II, 901, din lat. singularis contaminat cu stinghie; după Densusianu, GS, IV, 290, din lat. *extraiugularium care s-ar fi zis la început boilor fără pereche).
(Dicţionarul etimologic român)

stânjení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stânjenésc, imperf. 3 sg. stânjeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stânjeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STÂNJENÍ vb. 1. v. deranja. 2. v. împiedica.
(Dicţionar de sinonime)

STÂNJENÍ vb. v. jena, ruşina, sfii.
(Dicţionar de sinonime)

STÂNJENÍT adj. 1. v. stingherit. 2. stingher, stin-gherit. (Se simţea ~ în casa directorului.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Stânjenitnestânjenit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta stan stanj stanje

Cuvinte se termină cu literele: it nit enit jenit njenit