stârnire dex - definiţie, sinonime, conjugare
STÂRNÍ, stârnesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca un animal (sălbatic), o pasăre etc. să iasă din culcuş, din ascunzătoare (pentru a le prinde, a le vâna); a scorni. 2. Tranz. A mişca, a urni ceva din loc; a face să se ridice în sus praful, frunzele etc. 3. Tranz. A provoca pe cineva la ceva; a îndemna, a aţâţa. 4. Refl. (Despre războaie, conflicte, fenomene ale naturii) A se porni, a se isca, a se dezlănţui, a izbucni. ♦ tranz. A da naştere la ceva; a pricinui, a cauza, a provoca. 5. Tranz. (Reg.) A născoci, a scorni, a inventa. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÂRNÍRE, stârniri, s.f. Acţiunea de a (se) stârni şi rezultatul ei. – V. stârni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STÂRN//Í ~ésc tranz. 1) (animale, păsări, frunze etc.) A face să se urnească (din locul în care se află). ~ praful. 2) (fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare îndemnând la acţiuni duşmănoase; a agasa; a provoca; a incita; a zădărî; a întărâta; a aţâţa. ~ la vorbă. 3) pop. A face să se producă; a pricinui; a cauza; a provoca. ~ râsul. 4) pop. A plăsmui punând în circulaţie pentru prima oară (cu rea voinţă); a scorni. ~ minciuni. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STÂRN//Í pers. 3 se ~éşte intranz. (despre acţiuni, stări, fenomene ale naturii etc.) A începe brusc şi cu violenţă; a izbucni; a se dezlănţui; a se declanşa. S-a ~it un vânt puternic. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stîrní (-nésc, -ít), vb. – 1. A scorni vînatul. – 2. A excita, a provoca. – 3. A trezi, a deştepta. – 4. (Refl.) A se produce, a se dezlănţui, a izbucni. – Var. înv. stirgni. Probabil din sl. strumiti (sę) „a ţîşni” (Cihac, II, 369), cf. rus. strmumitisja, slov. strmêti, ceh. strmêti „a întrece”. – Der. din sl. sŭtrŭgnąti „a trezi” (Candrea), pare mai puţin probabilă, dar cf. var. Din rom. tîrn „mătură” (Puşcariu, Dacor., III, 691) este neverosimilă. – Der. stîrneală, s.f. (provocare; ridicare).
(Dicţionarul etimologic român)

stârní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stârnésc, imperf. 3 sg. stârneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stârneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stârníre s. f., g.-d. art. stârnírii; pl. stârníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STÂRNÍ vb. 1. v. hăitui. 2. a scormoni, a scorni, (pop.) a scociorî. (~ prin pădure în căutarea vânatului.) 3. a agita, a răscoli, a ridica. (Vântul ~ praful.) 4. v. asmuţi. 5. v. instiga. 6. a aţâţa, (fig.) a scormoni, a zgândări. (Nu-i mai ~ durerea!) 7. a apărea, a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, (înv. şi reg.) a se scociorî, (fig.) a se naşte. (S-a ~ din senin o furtună.) 8. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a provoca. (Injecţia i-a ~ o senzaţie de înviorare.) 9. a se declanşa, a se dezlănţui, a se isca, a izbucni, a (se) porni, (rar) a se prăvăli, (înv. şi reg.) a se dezlega, a se scorni, (înv.) a se scula, a sc sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ un conflict.) 10. a cauza, a declanşa, a determina, a dezlănţui, a genera, a isca, a naşte, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, (înv. şi reg.) a scomi, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuţii furtunoase.) 11. a isca, a naşte, a produce, provoca, a ridica. (Cartea a ~ numeroase controverse.) 12. v. suscita. 13. a (se) face, a (se) produce, a (se) provoca. (Vestea a ~ vâlvă.)
(Dicţionar de sinonime)

STÂRNÍ vb. v. deştepta, inventa, înfuria, mânia, născoci, plăsmui, scorni, scula, ticlui, trezi.
(Dicţionar de sinonime)

STÂRNÍRE s. 1. v. hăituire. 2. v. asmuţire. 3. v. insti-gare. 4. v. dezlănţuire. 5. v. provocare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) stârni ≠ a (se) potoli
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta star starn starni

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire rnire arnire