stârnit dex - definiţie, sinonime, conjugare
STÂRNÍ, stârnesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca un animal (sălbatic), o pasăre etc. să iasă din culcuş, din ascunzătoare (pentru a le prinde, a le vâna); a scorni. 2. Tranz. A mişca, a urni ceva din loc; a face să se ridice în sus praful, frunzele etc. 3. Tranz. A provoca pe cineva la ceva; a îndemna, a aţâţa. 4. Refl. (Despre războaie, conflicte, fenomene ale naturii) A se porni, a se isca, a se dezlănţui, a izbucni. ♦ tranz. A da naştere la ceva; a pricinui, a cauza, a provoca. 5. Tranz. (Reg.) A născoci, a scorni, a inventa. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STÂRN//Í ~ésc tranz. 1) (animale, păsări, frunze etc.) A face să se urnească (din locul în care se află). ~ praful. 2) (fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare îndemnând la acţiuni duşmănoase; a agasa; a provoca; a incita; a zădărî; a întărâta; a aţâţa. ~ la vorbă. 3) pop. A face să se producă; a pricinui; a cauza; a provoca. ~ râsul. 4) pop. A plăsmui punând în circulaţie pentru prima oară (cu rea voinţă); a scorni. ~ minciuni. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STÂRN//Í pers. 3 se ~éşte intranz. (despre acţiuni, stări, fenomene ale naturii etc.) A începe brusc şi cu violenţă; a izbucni; a se dezlănţui; a se declanşa. S-a ~it un vânt puternic. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stîrní (-nésc, -ít), vb. – 1. A scorni vînatul. – 2. A excita, a provoca. – 3. A trezi, a deştepta. – 4. (Refl.) A se produce, a se dezlănţui, a izbucni. – Var. înv. stirgni. Probabil din sl. strumiti (sę) „a ţîşni” (Cihac, II, 369), cf. rus. strmumitisja, slov. strmêti, ceh. strmêti „a întrece”. – Der. din sl. sŭtrŭgnąti „a trezi” (Candrea), pare mai puţin probabilă, dar cf. var. Din rom. tîrn „mătură” (Puşcariu, Dacor., III, 691) este neverosimilă. – Der. stîrneală, s.f. (provocare; ridicare).
(Dicţionarul etimologic român)

stârní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stârnésc, imperf. 3 sg. stârneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stârneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STÂRNÍ vb. 1. v. hăitui. 2. a scormoni, a scorni, (pop.) a scociorî. (~ prin pădure în căutarea vânatului.) 3. a agita, a răscoli, a ridica. (Vântul ~ praful.) 4. v. asmuţi. 5. v. instiga. 6. a aţâţa, (fig.) a scormoni, a zgândări. (Nu-i mai ~ durerea!) 7. a apărea, a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, (înv. şi reg.) a se scociorî, (fig.) a se naşte. (S-a ~ din senin o furtună.) 8. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a provoca. (Injecţia i-a ~ o senzaţie de înviorare.) 9. a se declanşa, a se dezlănţui, a se isca, a izbucni, a (se) porni, (rar) a se prăvăli, (înv. şi reg.) a se dezlega, a se scorni, (înv.) a se scula, a sc sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ un conflict.) 10. a cauza, a declanşa, a determina, a dezlănţui, a genera, a isca, a naşte, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, (înv. şi reg.) a scomi, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuţii furtunoase.) 11. a isca, a naşte, a produce, provoca, a ridica. (Cartea a ~ numeroase controverse.) 12. v. suscita. 13. a (se) face, a (se) produce, a (se) provoca. (Vestea a ~ vâlvă.)
(Dicţionar de sinonime)

STÂRNÍ vb. v. deştepta, inventa, înfuria, mânia, născoci, plăsmui, scorni, scula, ticlui, trezi.
(Dicţionar de sinonime)

STÂRNÍT adj. 1. v. asmuţit. 2. v. instigat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) stârni ≠ a (se) potoli
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta star starn starni

Cuvinte se termină cu literele: it nit rnit arnit tarnit