stăpână dex - definiţie, sinonime, conjugare
STĂPẤN, -Ă, stăpâni, -e, s.m. şi f. 1. Persoană în a cărei proprietate se găseşte un bun material, considerată în raport cu acesta; persoană în a cărei proprietate se găsea un sclav, considerată în raport cu acesta; proprietar. 2. Persoană în serviciul căreia se găseşte angajat cineva, considerată în raport cu acesta; spec. patron. ♢ Expr. A intra la stăpân = a se angaja slugă (la cineva). (A fi) fără stăpân = a) (a fi) liber, de capul său; (a acţiona) după bunul plac; b) (a fi) fără rost, fără căpătâi. 3. Persoană sub a cărei putere, autoritate, dominaţie se găseşte cineva sau ceva, considerată în raport cu persoana sau cu lucrul respectiv; (în legătură cu ţări, popoare etc.) suveran, domnitor. ♢ Expr. A fi stăpân pe situaţie = a domina o situaţie, a se simţi tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). A fi stăpân pe sine = a avea tăria de a-şi înfrâna pornirile şi pasiunile; a nu-şi pierde cumpătul, a se stăpâni. A fi stăpân pe soarta (sau pe viaţa etc.) sa = a dispune de sine, a-şi făuri singur soarta. 4. Gazdă (în raport cu oaspeţii ei). – Et. nec. Cf. sl. s t o p a n ŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STĂPÂN ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Persoană căreia îi aparţine un bun material. ~ul maşinii.A se face ~ pe ceva a pune stăpânire pe ceva. 2) (în antichitate) Proprietar de sclavi. 3) Persoană în serviciul căreia se află angajat cineva. ♢ A intra (sau a se băga) la ~ a se angaja slugă. (A fi) fără ~ a) (a fi) independent în acţiunile sale; b) (a fi) fără supraveghere. 4) fig. Persoană cu puteri depline. ♢ A fi ~ pe situaţie a se orienta bine într-o situaţie, ocupând o poziţie dominantă. A fi ~ pe materie a poseda un obiect. A fi ~ pe sine a fi în stare să-şi stăpânească sentimentele, pornirile; a-şi ţine firea. A fi ~ pe soarta (sau pe viaţa) sa a dispune de propria persoană. 5) pop. Persoană care administrează o gospodărie (privată sau publică); gospodar. ♢ ~ul casei a) capul familiei; b) gazdă (luată în raport cu oaspeţii). /<sl. stopanu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stăpân s. m., pl. stăpâni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stăpână s. f., g.-d. art. stăpânei; pl. stăpâne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STĂPÂN s. 1. v. posesor. 2. v. patron. 3. v. Dumnezeu.
(Dicţionar de sinonime)

STĂPÂN s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
(Dicţionar de sinonime)

STĂPÂNĂ s. patroană, (înv.) jupâneasă. (~ unei case de modă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta stap stapa stapan

Cuvinte se termină cu literele: na ana pana apana tapana