stăpânire dex - definiţie, sinonime, conjugare
STĂPÂNÍ, stăpânesc, vb. IV. Tranz. A deţine un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate, a poseda. 2. Tranz. A cunoaşte foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoştinţe temeinice (teoretice şi practice) într-un anumit domeniu. ♢ Expr. A stăpâni o limbă (străină) = a vorbi corect şi curent o limbă (străină). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se reţine (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stăpânire de sine. ♦ Tranz. A potoli, a tempera, a înăbuşi o pornire, un sentiment etc. ♦ Tranz. A opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a ţine în frâu, a struni. 4. Intranz. A domni într-o ţară, a guverna, a conduce. 5. Tranz. Fig. (Despre propriile idei, sentimente etc.) A ţine pe cineva sub influenţa sau stăpânirea sa; a domina. – Din stăpân.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s.f. Acţiunea de a (se) stăpâni şi rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominaţie. ♢ Expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ♢ Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – V. stăpâni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STĂPÂN//Í ~ésc 1. tranz. 1) (bunuri materiale) A deţine în calitate de stăpân; a avea în posesie; a poseda; a deţine. 2) (activităţi, specialităţi, doctrine etc.) A cunoaşte bine; a poseda. ~ tehnica. ~ o limbă. 3) (ţări, împărăţii) A conduce în calitate de stăpân. 4) fig. (despre gânduri, idei, sentimente etc.) A preocupa în permanenţă şi complet; a urmări; a obseda. 5) (porniri, sentimente etc.) A face să nu se manifeste; a domoli; a potoli; a înfrâna. 6) (persoane) A face să se stăpânească. 2. intranz. A se afla în fruntea unei ţări; a fi domn al unei ţări; a domni; a guverna. /Din stăpân
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STĂPÂN//Í mă ~ésc intranz. A-şi înfrâna pornirile; a se reţine; a se controla; a se domina. /Din stăpân
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STĂPÂNÍR//E ~i f. 1) v. A STĂPÂNI şi A SE STĂPÂNI.~ de sine reţinere de la manifestarea sentimentelor sau a pornirilor; cumpăt. 2) pop. Conducere, autoritate de stat. /v. a (se) stăpâni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stăpâní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stăpânésc, imperf. 3 sg. stăpâneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stăpâneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stăpâníre s. f., g.-d. art. stăpânírii; pl. stăpâníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STĂPÂNÍ vb. 1. v. poseda. 2. v. domni. 3. a domina, a trona. (~ peste întreaga împărăţie.) 4. v. cunoaşte. 5. a cunoaşte, a poseda, a şti. (~ trei limbi străine.) 6. v. controla. 7. v. subjuga. 8. v. învinge. 9. v. reţine. 10. a(-şi) birui, a(-şi) înfrâna, a(-şi) înfrânge, a(-şi) învinge, (pop. şi fam.) a(-şi) struni. (Şi-a ~ emoţia.) 11. v. abţine. 12. v. absorbi. 13. v. calma. 14. v. tempera.
(Dicţionar de sinonime)

STĂPÂNÍ vb. v. cuceri, lua, ocupa.
(Dicţionar de sinonime)

STĂPÂNÍRE s. 1. v. posedare. 2. v. proprietate. 3. v. posesiune. 4. v. cârmuire. 5. (concr.) cârmuire, guvern. (Ce zice ~?) 6. autoritate. 7. ocupaţie. (Dacia sub ~ romană.) 8. v. dominaţie. 9. v. cunoaştere. 10. cunoaştere, posedare. (~ mai multor limbi străine.) 11. v. abţinere. 12. v. cumpăt. 13. reţinere. (Arată multă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

STĂPÂNÍRE s. v. autoritate, influenţă, înrîurire, putere, stat, ţară.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Stăpânirenestăpânire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta stap stapa stapan

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire anire panire