stărosti dex - definiţie, sinonime, conjugare
STÁROSTE, starosti, s.m. 1. Conducător al unei corporaţii, al unei bresle din trecut; p. gener. conducător, şef, fruntaş. 2. Persoană care conducea în trecut (în Moldova) un ţinut aflat la marginea ţării. 3. (Reg.) Persoană trimisă oficial de un tânăr la părinţii unei fete pentru a o cere în căsătorie; peţitor; p. ext. persoană care conduce ceremonia nunţii. – Din sl. starosta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STĂROSTÍ, stărostesc, vb. IV. Intranz. şi tranz. (Pop). A peţi o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti oraţiile de nuntă; a conduce ceremonia nunţii. – Din staroste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÁROST//E ~i m. 1) ist. Conducător administrativ al unui oraş, al unei cetăţi. 2) ist. Conducător al unei bresle. 3) Persoană trimisă la părinţii unei fete spre a o cere în căsătorie pentru altcineva; peţitor. 4) rar Persoană care dirijează ceremonia nunţii. 5) reg. Persoană care are în grijă o biserică, îndeplinind şi anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; ţârcovnic. /<pol., ucr. starosta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A STĂROST//Í ~ésc 1. tranz. (fete) A cere în căsătorie în calitate de staroste; a peţi. 2. intranz. A fi staroste la nuntă; a conduce ceremonia unei nunţi. /Din staroste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stároste s. m., pl. stárosti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stărostí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stărostésc, imperf. sg. stărosteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stărosteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STÁROSTE s. 1. (înv.) baş, proestos, protomeşter. (~ al unei bresle.) 2. (prin Ban. şi Transilv.) tarisfat. (~ la nunţile ţărăneşti.)
(Dicţionar de sinonime)

STÁROSTE s. v. conducător, egumen, ispravnic, peţitor, pârcălab, stareţ, şef, vătaf.
(Dicţionar de sinonime)

STĂROSTÍ vb. v. cere, peţi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta star staro staros

Cuvinte se termină cu literele: ti sti osti rosti arosti