stăruitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

stăruitor

[Sinonime]
STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adj. 1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent. 2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [Pr.: -ru-i-] – Stărui+ suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STĂRUITÓR1 adv. Cu stăruinţă. /a stărui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STĂRUIT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care stăruie, perseverează (în atingerea unui scop); perseverent; tenace; insistent. [Sil. -ru-i-] /a stărui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stăruitór adj. m. (sil. -ru-i-), pl. stăruitóri; f. sg. şi pl. stăruitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STĂRUITÓR adj., adv. 1. adj. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om stăruitor în acţiunile începute.) 2. adj. v. tenace. 3. adj. v. perseverent. 4. adj. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sârguincios, sârguitor, susţinut, tenace, zelos. (Eforturi stăruitoare.) 5. adv. v. insistent. 6. adj. v. încăpăţânat. 7. adj. persistent. 8. adj., adv. v. serios.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Stăruitornestăruitor
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta star staru starui

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor uitor ruitor