stăvili dex - definiţie, sinonime, conjugare
STÁVILĂ, stavile, s.f. Construcţie mobilă sau parte mobilă a unei construcţii, manevrată manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgătoare sau pentru a îndrepta spre alt făgaş cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborându-se sau ridicându-se, opresc apa sau îi dau drumul, după necesitate. ♦ Îngrămădire de buşteni, de crengi, de pământ etc. aduse de ape (la cotitura unui râu) şi care îi împiedică cursul. ♦ P. gener. Piedică (materială), barieră. ♢ Loc. adv. Fără stavilă = întruna, necontenit; în mare cantitate, mult. ♢ Expr. A pune stavilă gurii = a-şi impune tăcere, a se reţine de a spune ceva. ♦ Fig. Opoziţie, împotrivire; greutate, dificultate. [Pl. şi: stávili] – Din sl. stavilo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÁVIL//Ă ~e f. 1) Element de construcţie care serveşte la închiderea sau deschiderea apei într-o lucrare hidrotehnică. 2) Element al unui stăvilar care, prin ridicare şi coborâre, reglează secţiunea de curgere a apei. 3) Obiect material care împiedică libera trecere; baraj; obstacol. 4) fig. Factor care împiedică realizarea unei acţiuni; piedică; obstacol; baraj; impediment; barieră. ♢ A pune ~ a împiedica desfăşurarea unei acţiuni; a zădărnici. [G.-D. stavilei] /<sl. stavilo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A STĂVIL//Í ~ésc tranz. 1) (torente de apă) A opri cu ajutorul unei stavile; a pune un baraj; a zăgăzui; a îndigui; a bara. 2) fig. (acţiuni, planuri, idei etc.) A împiedica să se manifeste; a frâna. /Din stăvilă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stávilă s. f., g.-d. art. stávilei; pl. stávile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stăvilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stăvilésc, imperf. 3 sg. stăvileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stăvileáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STÁVILĂ s. 1. v. stăvilar. 2. v. dificultate.
(Dicţionar de sinonime)

STĂVILÍ vb. 1. v. zăgăzui. 2. v. îndigui. 3. v. tempera. 4. v. împiedica.
(Dicţionar de sinonime)

STĂVILÍ vb. v. curma, întrerupe, opri.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta stav stavi stavil

Cuvinte se termină cu literele: li ili vili avili tavili