stăvilit dex - definiţie, sinonime, conjugare
STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STĂVILÍT, -Ă, stăviliţi, -te, adj. Care a fost barat, zăgăzuit cu un stăvilar. ♦ (Fig.) Care a fost oprit, împiedicat în acţiune. – V. stăvili.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STĂVIL//Í ~ésc tranz. 1) (torente de apă) A opri cu ajutorul unei stavile; a pune un baraj; a zăgăzui; a îndigui; a bara. 2) fig. (acţiuni, planuri, idei etc.) A împiedica să se manifeste; a frâna. /Din stăvilă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stăvilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stăvilésc, imperf. 3 sg. stăvileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stăvileáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STĂVILÍ vb. 1. v. zăgăzui. 2. v. îndigui. 3. v. tempera. 4. v. împiedica.
(Dicţionar de sinonime)

STĂVILÍ vb. v. curma, întrerupe, opri.
(Dicţionar de sinonime)

STĂVILÍT adj. 1. v. zăgăzuit. 2. v. îndiguit.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Stăvilitnestăvilit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta stav stavi stavil

Cuvinte se termină cu literele: it lit ilit vilit avilit