staționare dex - definiţie, sinonime, conjugare
STAŢIONÁ, staţionez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule, trenuri, nave etc.) A sta câtva timp într-un loc (de pe traseu), aşteptând suirea şi coborârea pasagerilor, încărcarea şi descărcarea mărfurilor etc., p. ext. (despre oameni) a se opri câtva timp într-un loc. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. stationner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STAŢIONÁRE, staţionări, s.f. Faptul de a staţiona; oprire. [Pr.: -ţi-o-] – V. stationa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STAŢIONÁR, -Ă, staţionari, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Care nu variază câtva timp; constant. ♦ (Despre planete) Care (în aparenţă) nu-şi schimbă câtva timp locul pe sfera cerească. ♦ Care rămâne în aceeaşi stare, care nu mai evoluează, care nu progresează; spec. (despre boli) care nu se agravează (dar nici nu se ameliorează). 2. (Despre un mediu fluid) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp; (despre un câmp de forţe) care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp. II. S.n. 1. Serviciu într-un spital sau instituţie spitalicească în care sunt internaţi (pentru un timp mai scurt) bolnavii în vederea stabilirii diagnosticului şi pentru tratament. 2. (Înv.) Navă de luptă care supraveghea traficul vaselor dintr-un port. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. stationnaire, lat. stationarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STAŢION//Á ~éz intranz. 1) (despre vehicule, nave etc.) A se opri din mers pentru câtva timp (pentru încărcare sau descărcare). 2) (despre motoare, maşini de lucru etc.) A fi în stare de repaus; a se afla în inactivitate; a nu funcţiona; a stagna. 3) (despre nivelul apelor) A se menţine neschimbat. /<fr. stationner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STAŢIONÁR1 ~e n. 1) Instituţie medicală în care sunt internaţi bolnavii pentru diagnosticare şi tratament; spital. 2) înv. Mic vas militar care supraveghea intrarea şi ieşirea din port. /<fr. stationnaire, lat. stationarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STAŢIONÁR2 ~ă (~i, ~e) 1) Care rămâne neschimbat câtva timp. 2) Care se menţine în aceeaşi stare. /<fr. stationnaire, lat. stationarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STAŢIONÁ vb. I. intr. A sta (într-o staţie), a se opri câtva timp într-un loc. [Pron. -ţi-o-. / < fr. stationner, it. stazionare].
(Dicţionar de neologisme)

STAŢIONÁRE s.f. Acţiunea, faptul de a staţiona; oprire, şedere pe loc; staţionat. ♦ Rămânere în acelaşi loc a unui autovehicul un timp mai mare de 5 minute. [Pron. -ţi-o-. / < staţiona].
(Dicţionar de neologisme)

STAŢIONÁR, -Ă adj. 1. Care stagnează, care nu variază câtva timp; constant. ♦ Care rămâne în aceeaşi stare, care nu evoluează. 2. (Despre un mediu fluid, un câmp de forţe) Care are în fiecare punct o viteză, o intensitate independentă de timp. // s.n. 1. Mic vas de război care are misiunea de a supraveghea intrarea şi ieşirea navelor într-un port. 2. Centru sanitar pentru îngrijirea bolnavilor. [Pron. -ţi-o-. / cf. fr. stationnaire].
(Dicţionar de neologisme)

STAŢIONÁ vb. intr. (despre vehicule) a opri, a sta într-o staţie (1); (p. ext.; despre oameni) a se opri câtva timp într-un loc. (< fr. stationner)
(Marele dicţionar de neologisme)

STAŢIONÁR, -Ă I. adj. 1. care stagnează, care nu variază câtva timp; constant. ♢ care rămâne în aceeaşi stare, care nu evoluează. 2. (despre un mediu fluid, un câmp de forţe) care are în fiecare punct o viteză, o intensitate independentă de timp. II. s. n. 1. dispensar pentru îngrijirea bolnavilor. 2. mică navă staţionată într-un post care supraveghează respectarea regulilor de navigaţie, de pescuit etc. (< fr. stationnaire, lat. stationarius)
(Marele dicţionar de neologisme)

staţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. staţionéz, 3 sg. şi pl. staţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

staţionáre s. f. (sil. -ţi-o-), g.-d. art. staţionării; pl. staţionări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

staţionár adj. m. (sil. -ţi-o-), pl. staţionári; f. sg. staţionáră, pl. staţionáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

staţionár s. n. (sil. -ţi-o-), pl. staţionáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STAŢIONÁ vb. 1. a se opri. (Nu e voie să ~ în faţa spitalului.) 2. a sta. (Maşinile ~ în faţa casei.)
(Dicţionar de sinonime)

STAŢIONÁRE s. oprire, staţionat. (Loc de ~; ~ în faţa spitalului este oprită.)
(Dicţionar de sinonime)

STAŢIONÁR adj. constant, neschimbat. (Situaţie ~ în evoluţia bolii cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A staţiona ≠ a se mişca
(Dicţionar de antonime)

Staţionaremişcare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta stat stati statio

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare ionare