stabilit dex - definiţie, sinonime, conjugare
STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înfiinţa, a institui. ♢ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. şi refl. A (se) aşeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STABILÍT, -Ă, stabiliţi, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat, fixat. 2. Care s-a statornicit într-un anumit loc. – V. stabili.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STABIL//Í ~ésc tranz. 1) A pune să stea nemişcat; a face să stea stabil (într-un loc sau într-o poziţie). 2) (timpul, locul, valoarea etc.) A fixa printr-o înţelegere prealabilă, prin deliberare; a hotărî; a determina. ~ un termen. ~ preţul. 3) A face să intre în acţiune. ~ legătura cu cineva. 4) (fapte) A identifica ca real sau adevărat; a constata. 5) A scoate la iveală, demonstrând caracterul real. ~ adevărul. 6) A face să se stabilească; a statornici. /<lat. stabilire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STABIL//Í mă ~ésc intranz. A se aranja cu traiul (într-un loc); a se statornici; a se aşeza. /<lat. stabilire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STABILÍ vb. IV. 1. tr. A hotărî, a decide, a preciza. 2. tr. A înfăptui, a realiza. 3. tr., refl. A (se) aşeza într-un loc. [< it., lat. stabilire].
(Dicţionar de neologisme)

STABILÍT s.n. Material în formă de plăci confecţionate prin presare, care se foloseşte pentru izolări termice şi fonice sau pentru construirea de pereţi despărţitori. [Nume comercial].
(Dicţionar de neologisme)

STABILÍ vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide, a preciza. 2. a înfăptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) aşeza într-un loc. (< lat., it. stabilire)
(Marele dicţionar de neologisme)

stabilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stabilésc, imperf. 3 sg. stabileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stabileáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stabilít s. n., pl. stabilíturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STABILÍ vb. 1. a se aşeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălăşlui, (înv. şi reg.) a se sălăşui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele câmpii mănoase.) 2. v. amplasa. 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relaţii prieteneşti.) 4. v. calcula. 5. v. determina. 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietăţile unui metal.) 7. v. fixa. 8. v. fundamenta. 9. v. descoperi. 10. v. constata. 11. v. institui. 12. v. consfinţi. 13. a face, a institui. (A ~ lege.) 14. v. constitui. 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orândui, a rândui, a statornici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, v. ordona. 18. v. alege. 19. a aranja, a orândui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Şi-a ~ situaţia neclară.) 20. v. decide. 21. v. instaura. 22. v. prevedea. 23. a obţine, a realiza. (A ~ un record atletic.) 24. v. confirma.
(Dicţionar de sinonime)

STABILÍ vb. v. constitui, crea, ctitori, funda, institui, înfiinţa, întemeia, organiza.
(Dicţionar de sinonime)

STABILÍT adj. 1. v. consfinţit. 2. v. anumit. 3. v. determinat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta stab stabi stabil

Cuvinte se termină cu literele: it lit ilit bilit abilit