stabilizator dex - definiţie, sinonime, conjugare

stabilizator

[Sinonime]
STABILIZATÓR, -OÁRE, stabilizatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care face stabil, care dă stabilitate. 2. S.n. Organ dintr-un sistem tehnic care asigură stabilitatea sistemului. 3. S.n. Aparat sau dispozitiv pentru menţinerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică. 4. S.n. Partea fixă a ampenajului orizontal al unui avion. 5. S.n. Legătură elastică între capetele osiei unui autovehicul, care împiedică înclinările mari ale acestuia. 6. S.m. Substanţă care se adaugă unei soluţii pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a o stabiliza; stabilizant. – Din fr. stabilisateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STABILIZAT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care stabilizează; care face stabil. /<fr. stabilisateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STABILIZAT//ÓR2 ~oáre n. 1) Aparat care menţine constantă tensiunea electrică de alimentare, indiferent de variaţiile tensiunii din reţea. 2) Parte imobilă la un aparat de zbor menită să-i asigure stabilitatea în atmosferă. 3) Dispozitiv care împiedică oscilaţiile prea mari ale unui vehicul de apă. /<fr. stabilisateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STABILIZATÓR3 ~i m. Substanţă chimică care poate stabiliza altă substanţă. /<fr. stabilisateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STABILIZATÓR, -OÁRE adj. Care dă stabilitate. // s.n. 1. Partea fixă a ampenajului orizontal, care asigură stabilitatea avionului în timpul zborului. 2. Dispozitiv bazat pe principiul giroscopului care reduce oscilaţiile unei nave. 3. Aparat pentru menţinerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică. // s.m. Substanţă care se adaugă unei soluţii coloidale sau unei suspensii pentru a-i mări stabilitatea; stabilizant. [Cf. fr. stabilisateur].
(Dicţionar de neologisme)

STABILIZATÓR, -OÁRE I. adj. care stabilizează, care dă stabilitate; stabilizant. II. s. n. 1. partea fixă a ampenajului orizontal, care asigură stabilitatea avionului în timpul zborului. 2. dispozitiv bazat pe principiul giroscopului, care reduce oscilaţiile unei nave. 3. aparat pentru menţinerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică. 4. dispozitiv automat care contribuie la menţinerea constantă a liniei de ochire a tunului de pe tanc, indiferent de mişcările acestuia. III. s. m. substanţă care se adaugă unei soluţii coloidale, unei suspensii pentru a-i mări stabilitatea; stabilizant. (< fr. stabilisateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

stabilizatór adj. m., (chim.) s. m., pl. stabilizatóri; f. sg. şi pl. stabilizatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stabilizatór (tehn.) s. n., pl. stabilizatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STABILIZATÓR s. (CHIM.) stabilizant.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta stab stabi stabil

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator zator izator