STAGNÁ, pers. 3 stagnează, vb. I. Intranz. (Despre fluide) A sta pe loc, a nu curge. ♦ Fig. (Despre abstracte) A nu realiza nici un progres; a nu se dezvolta, a nu progresa. – Din fr. stagner, lat. stagnare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A STAGN//Á pers. 3 ~eáză intranz. 1) A se afla în stare de inactivitate; a sta pe loc. 2) (despre ape) A fi în nemişcare. 3) fig. A se opri din dezvoltarea ascendentă; a nu progresa. /<fr. stagner, lat. stagnare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
STAGNÁ vb. I. intr. 1. (Despre ape) A se opri, a sta, a nu curge. 2. (Despre abstracte) A sta pe loc, a se afla în inactivitate. [< fr. stagner, cf. lat. stagnare < stagnum – mlaştină].
(Dicţionar de neologisme)
STAGNÁ vb. intr. 1. (despre ape) a sta. 2. (despre abstracte) a sta pe loc, a nu se dezvolta. (< fr. stagner, lat. stagnare)
(Marele dicţionar de neologisme)
stagná vb., ind. prez. 1 sg. stagnéz, 3 sg. şi pl. stagneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STAGNÁ vb. 1. (reg.) a băltăci, a (se) bălti. (Apa de ploaie ~ pe ogor.) 2. a lâncezi, a trena. (Afacerile ~.) 3. (fig.) a lâncezi, a vegeta, (rar fig.) a tânji. (Viaţa oraşului ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A STAGN//Á pers. 3 ~eáză intranz. 1) A se afla în stare de inactivitate; a sta pe loc. 2) (despre ape) A fi în nemişcare. 3) fig. A se opri din dezvoltarea ascendentă; a nu progresa. /<fr. stagner, lat. stagnare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
STAGNÁ vb. intr. 1. (despre ape) a sta. 2. (despre abstracte) a sta pe loc, a nu se dezvolta. (< fr. stagner, lat. stagnare)
(Marele dicţionar de neologisme)
stagná vb., ind. prez. 1 sg. stagnéz, 3 sg. şi pl. stagneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STAGNÁ vb. 1. (reg.) a băltăci, a (se) bălti. (Apa de ploaie ~ pe ogor.) 2. a lâncezi, a trena. (Afacerile ~.) 3. (fig.) a lâncezi, a vegeta, (rar fig.) a tânji. (Viaţa oraşului ~.)
(Dicţionar de sinonime)