stambă dex - definiţie, sinonime, conjugare
STÁMBĂ, (2) stămburi, s.f. 1. Ţesătură de bumbac cu desene imprimate în culori, folosită la confecţionarea îmbrăcămintei de vară pentru femei. 2. (La pl.) Varietăţi de stambă (1). ♦ Obiecte de îmbrăcăminte confecţionate din stambă (1). 3. (Înv.) Teasc de tipografie. ♢ Expr. (Fam.) A se da în stambă = a-şi arăta fără să vrea proasta creştere (sau cusururile); a se face de râs. [Pl. şi: stambe] – Din ngr. stámba, it. stampa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÁMBĂ stămburi f. Ţesătură subţire de bumbac cu desene colorate, folosită pentru confecţionarea îmbrăcămintei de vară pentru femei şi a lenjeriei de pat; cit. [G.-D. stambei] /<ngr. stámpa, it. stampa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stámbă (-be), s.f. – 1. Ţesătură uşoară de bumbac. – 2. (Înv.) Teasc de tipografie. – 3. Teapă, natură, caracter. It. stampa, prin intermediul ngr. στάμπα (Cihac, II, 701; Tiktin; Gáldi 257), cf. alb. stambë. Primul sens se explică fiind vorba de ţăsătură cu desene imprimate. Pentru a da în stambă „a imprima, a publica”, cf. Bogrea, Dacor., III, 737. – Der. stămburi, s.f. pl. (varietate de ţesături de stambă); stămbărie, s.f. (magazin de stămburi). Este dubletul lui stampă, s.f. (imagine gravată), direct din it., der. stampilă (var. ştampilă), (pecete, parafă), din fr. estampille, var din germ. Stempel; stampila (var. ştampila), vb. (a pune ştampila), din fr. estampiller; stampat, adj. (imprimat). Stemplu, s.n. (matriţă pentru turnarea literelor de tipografie) este altă var. a germ. Stempel.
(Dicţionarul etimologic român)

stámbă s. f., g.-d. art. stámbei; (sorturi, obiecte) pl. stămburi/stámbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STÁMBĂ s. (TEXT.) (pop.) cit. (Rochii de ~.)
(Dicţionar de sinonime)

STÁMBĂ s. v. categorie, fel, gen, presă, soi, specie, speţă, teasc, tip, tipar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta stam stamb

Cuvinte se termină cu literele: ba mba amba tamba