stampilare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŞTAMPILÁ, ştampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ştampilă (2). [Var.: stampilá vb. I] – Din ştampilă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTAMPILÁRE, ştampilări, s.f. Acţiunea de a ştampila şi rezultatul ei. [Var.: stampiláre s.f.] – V. ştampila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STAMPILÁ vb. I v. ştampila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STAMPILÁRE s.f. v. ştampilare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŞTAMPIL//Á ~éz tranz. (acte, scrisori, semnături etc.) A autentifica prin aplicarea unei ştampile; a pecetlui. ~ un act. /<fr. estampiller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞTAMPILÁ vb. I. tr. A pune o ştampilă. [Var. stampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller].
(Dicţionar de neologisme)

ŞTAMPILÁRE s.f. Acţiunea de a ştampila. [Var. stampilare s.f. / < ştampila].
(Dicţionar de neologisme)

STAMPILÁ vb. I. v. ştampila.
(Dicţionar de neologisme)

STAMPILÁRE s.f. v. ştampilare.
(Dicţionar de neologisme)

ŞTAMPILÁ vb. tr. a aplica o ştampilă. (< fr. estampiller, după it. stampigliare)
(Marele dicţionar de neologisme)

ştampilá vb., ind. prez. 1 sg. ştampiléz, 3 sg. şi pl. ştampileáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştampiláre s. f., g.-d. art. ştampilării; pl. ştampilări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŞTAMPILÁ vb. a pecetlui, (livr.) a oblitera, (înv. şi reg.) a ştemplui. (A ~ un act.)
(Dicţionar de sinonime)

ŞTAMPILÁRE s. pecetluire, (livr.) obliterare, (înv. şi reg.) ştempluire. (~ unui act.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta stam stamp stampi

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ilare pilare