standoală

STANDOÁLĂ, standoale, s.f. (Reg.) Hambar, coşar în care se păstrează grânele. – Din ucr. stodola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

standoálă (-le), s.f. – (Mold.) Hambar, coşar. – Var. stodo(a)lă. Germ. Stadel, prin intermediul pol., rut. stodola (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)

standoálă s. f., g.-d. art. standoálei; pl. standoále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

standoálă, standoále, s.f. (reg.) 1. coşar în care se păstrează grânele; hambar, şură. 2. loc unde se află mai multe coşare sau hambare. 3. arie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)