staniște

STÁNIŞTE, stanişti, s.f. 1. (Reg.) Loc răcoros, umbros unde se odihnesc vitele vara, în timpul căldurilor de la amiază; zăcătoare. ♦ (Ir.) Loc de întâlnire, de popas. 2. (Mil.; înv.) Tabără, cantonament. – Din sl. stanište.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÁNIŞT//E ~i f. 1) reg. Loc umbrit şi răcoros unde se odihnesc vara animalele la amiază. 2) fig. Aşezare omenească; localitate. /<sl. stanište
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stánişte s. f., g.-d. art. stániştii; pl. stánişti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STÁNIŞTE s. (reg.) bătătură, bourişte, meriză, merizătoare, meriziş, merizişte, meriziştină, merizuş, torişte, zăcătură, (Transilv., prin Maram. şi Olt.) stavă, (Munt.) storişte, (Transilv. şi Ban.) zăcătoare. (Vitele se odihnesc vara la ~.)
(Dicţionar de sinonime)

STÁNIŞTE s. v. cantonament, tabără.
(Dicţionar de sinonime)