starea
[Sinonime]
STÁRE, stări, s.f. 1. Situaţie în care se află cineva sau ceva; mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau ceva. ♢ Expr. A fi în stare (să...) = a putea, a fi capabil să... (Rar) Faptul de a sta într-un anumit fel; poziţie a corpului; postură. ♢ Expr. (Pop.) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astâmpăr, a nu avea odihnă. Spec. Situaţie a unui corp sau a unui sistem determinată de structura sa, de condiţiile exterioare etc. şi definită prin anumite mărimi sau parametri. 2. Fel în care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispoziţie în care se află cineva. 3. Situaţie materială (bună); avere. ♢ Loc. adj. Cu stare = bogat, înstărit. 4. (Înv.) Categorie, grup sau pătură socială. ♦ Grad, ierarhie, treaptă socială. – V. sta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STÁR//E stări f. 1) Situaţie sau mod în care se prezintă cineva sau ceva la un moment dat. ~ solidă. ~ lichidă. ~ea sănătăţii. ~ civilă. ~ materială. În ~ bună. ♢ ~ de fapt situaţie reală. A fi în ~ a) a fi capabil; a putea; b) a fi în vârstă, în etate. 2) Totalitate de bunuri ale unei persoane; avere; avuţie. ♢ Cu ~ cu avere; bogat. A-şi îndrepta ~ea a deveni (mai) avut. 3) ist. Pătură sau clasă socială cu statutul reglementat de stat. [G.-D. stării] /v. a sta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
stáre s. f., g.-d. art. stării; pl. stări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STÁRE s. 1. v. situaţie. 2. v. dispoziţie. 3. situaţie, soartă. (Nu ştie nimic de ~ lor.) 4. situaţie, (înv.) stepenă. (~ înfloritoare.) 5. v. condiţie. 6. condiţie, rang, teapă, treaptă, (pop.) mână, seamă. (Sunt de aceeaşi ~.) 7. v. ierarhie. 8. rost, situaţie. (Avea şi el acum o ~.) 9. v. posibilitate. 10. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace (pl.), situaţie, (înv. şi reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~; om cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)
STÁRE s. v. astâmpăr, calm, graviditate, linişte, odihnă, pace, repaus, sarcină, tihnă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STÁR//E stări f. 1) Situaţie sau mod în care se prezintă cineva sau ceva la un moment dat. ~ solidă. ~ lichidă. ~ea sănătăţii. ~ civilă. ~ materială. În ~ bună. ♢ ~ de fapt situaţie reală. A fi în ~ a) a fi capabil; a putea; b) a fi în vârstă, în etate. 2) Totalitate de bunuri ale unei persoane; avere; avuţie. ♢ Cu ~ cu avere; bogat. A-şi îndrepta ~ea a deveni (mai) avut. 3) ist. Pătură sau clasă socială cu statutul reglementat de stat. [G.-D. stării] /v. a sta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STÁRE s. 1. v. situaţie. 2. v. dispoziţie. 3. situaţie, soartă. (Nu ştie nimic de ~ lor.) 4. situaţie, (înv.) stepenă. (~ înfloritoare.) 5. v. condiţie. 6. condiţie, rang, teapă, treaptă, (pop.) mână, seamă. (Sunt de aceeaşi ~.) 7. v. ierarhie. 8. rost, situaţie. (Avea şi el acum o ~.) 9. v. posibilitate. 10. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace (pl.), situaţie, (înv. şi reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~; om cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)
STÁRE s. v. astâmpăr, calm, graviditate, linişte, odihnă, pace, repaus, sarcină, tihnă.
(Dicţionar de sinonime)