starmina
stîrmínă (-ne), s.f. – (Trans., Olt.) Rîpă, prăpastie. Sb. strmina (Tiktin). – Der. stîrminos, adj. (stîncos), var. înv. (sec. XVI) sterminos.
(Dicţionarul etimologic român)
stârmínă, stârmíni, s.f. 1. (înv. şi reg.) deal stâncos, stirmnic; stâncă cu coaste înalte şi abrupte; prăpastie, râpă. 2. (reg.; în forma: strimină) scobitură, adâncitură în malul unei ape, în care se adună peştii. 3. (reg.) băltoacă. 4. (reg.) teren îmbibat cu apă; teren mlăştinos. 5. (reg.; în forma: starmină) localitate deluroasă, păduroasă şi prăpăstioasă. 6. (reg.; în forma: stârnim) pădure deasă şi neumblată. 7. (reg.) drum cu multe coaste.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
stârmínă, stârmíni, s.f. 1. (înv. şi reg.) deal stâncos, stirmnic; stâncă cu coaste înalte şi abrupte; prăpastie, râpă. 2. (reg.; în forma: strimină) scobitură, adâncitură în malul unei ape, în care se adună peştii. 3. (reg.) băltoacă. 4. (reg.) teren îmbibat cu apă; teren mlăştinos. 5. (reg.; în forma: starmină) localitate deluroasă, păduroasă şi prăpăstioasă. 6. (reg.; în forma: stârnim) pădure deasă şi neumblată. 7. (reg.) drum cu multe coaste.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)