starostesc dex - definiţie, sinonime, conjugare
STĂROSTÍ, stărostesc, vb. IV. Intranz. şi tranz. (Pop). A peţi o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti oraţiile de nuntă; a conduce ceremonia nunţii. – Din staroste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STĂROST//Í ~ésc 1. tranz. (fete) A cere în căsătorie în calitate de staroste; a peţi. 2. intranz. A fi staroste la nuntă; a conduce ceremonia unei nunţi. /Din staroste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STAROSTÉSC adj. v. ORT1. (Înv. şi pop.) Monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ♢ Ortul starostesc (sau vătăşesc) = taxă specială în Moldova (sau, respectiv, în Ţara Românească) plătită unui staroste pentru vinul adus la vânzare în târguri. [DEX \'98]
(Alte dicţionare)

stărostí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stărostésc, imperf. sg. stărosteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stărosteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STĂROSTÍ vb. v. cere, peţi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta star staro staros

Cuvinte se termină cu literele: sc esc tesc stesc ostesc