stat dex - definiţie, sinonime, conjugare

stat

[Sinonime]
STAT3, staturi, s.n. 1. Faptul de a sta. ♦ Şedere, rămânere, zăbovire. 2. Înălţime a corpului omenesc, statură; p. ext. înfăţişare. ♢ Un stat de om = măsură pentru înălţimi (egală cu lungimea obişnuită a unui om). ♦ Trup, corp omenesc. – V. sta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STAT1 n. Şedere într-un loc (un anumit timp). /v. a sta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STAT4 ~uri n. v. STATURĂ.Mic de ~ de statură joasă. De un ~ de om de înălţimea unui om. /v. a sta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

-STÁT Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „stabilizator”, „care menţine staţionar”. [< fr., it. -state, cf. gr. states].
(Dicţionar de neologisme)

STAT1 s.n. 1. Organizaţia politică a clasei economiceşte dominante în societate, care are drept scop apărarea ordinii economice şi politice existente şi reprimarea împotriva claselor opuse; ţară. 2. Unitate administrativ-teritorială autonomă în unele republici din America şi în Australia. 3. (La pl.; în orânduirea feudală) Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. [Pl. -te, -turi. / < lat. status, it. stato, fr. état].
(Dicţionar de neologisme)

STAT2 s. n. 1. tabel în care sunt specificate drepturile băneşti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei întreprinderi sau instituţii. ♢ tablou, listă. 2. ~ de organizare (sau de funcţii) = tabel cuprinzând posturile necesare unei întreprinderi sau instituţii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzătoare. 3. ~ personal = dosar cu specificarea mutaţiilor de serviciu ale unui angajat şi actele acestuia. (< lat. status, it. stato, după fr. état)
(Marele dicţionar de neologisme)

STAT3(O)-, -STÁT, -STÁTIC elem. „echilibru”; „care stă drept”, „care opreşte”; „static”. (< fr. sta/o/-, -stat, -statique, cf. gr. statos, statikos)
(Marele dicţionar de neologisme)

Státu-Pálmă-Bárba-Cot s. pr. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stat (şedere) s. n., pl. státuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stat (înălţime a corpului omenesc) s. n., pl. státuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Státu-Pálmă s. pr. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STAT s. v. amplasament, aşezare, caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, demnitate, făptură, ipostază, împrejurare, înălţime, loc, postură, poziţie, rang, situaţie, stare, statură, talie, titlu, toiag.
(Dicţionar de sinonime)

STAT s. şedere. (~ul lui acolo a durat 3 zile.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta

Cuvinte se termină cu literele: at tat