statele dex - definiţie, sinonime, conjugare
STAT2, state, s.n. 1. Listă, tabel. ♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile băneşti pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei. ♢ Stat de funcţii = document (sub formă de tabel) în care sunt înscrise posturile, funcţiile, salariile etc. dintr-o întreprindere, instituţie etc. 2. (În sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutaţiilor de serviciu ale unui angajat şi starea lui civilă, socială etc. [Var.: ştat s.n.] – Din lat. status (cu sensurile fr. état). Cf. it. s t a t o.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STAT1, state, s.n. 1. Teritoriul şi populaţia asupra cărora îşi exercită autoritatea această organizaţie; ţară. ♢ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat1; b) care e condus şi controlat de stat1, care aparţine statului1; c) care angajează statul1, care se referă la stat1. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol important în conducerea treburilor ţării. 2. (La pl., în evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. 3. (Mil.; în sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofiţeri, care funcţionează pe lângă comandamentele marilor unităţi militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri după fr. état).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTAT s.n. v. stat2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STAT2 ~e n. 1) Instituţie politico-administrativă a societăţii în frunte cu un guvern şi cu organele acestuia, cu ajutorul cărora se asigură funcţionarea vieţii sociale pe un anumit teritoriu; ţară. ♢ De ~ a) care reprezintă interesele statului; b) care este condus de stat; c) care aparţine statului. 2) (în unele ţări) Unitate administrativ-teritorială autonomă. 3) : ~-major a) organ de conducere a forţelor armate (pe lângă mari unităţi militare); b) sediu al acestui organ de conducere. /<lat. status, fr. état, it. stato, germ. Status
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STAT3 ~e n. 1) la pl. Efectivul permanent al unei întreprinderi, instituţii, organizaţii etc. A reduce ~ele. 2) Listă în care sunt indicate posturile şi categoriile de salarii de care dispune o întreprindere, instituţie etc. /<lat. status, fr. état
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STAT1, state, s.n. 1. Organizaţie politică a clasei economiceşte dominante, care are ca scop apărarea ordinii economice existente şi reprimarea împotriva altor clase; teritoriul şi populaţia asupra cărora îşi exercită autoritatea această organizaţie; ţară. ♢ Stat socialist = stat de tip nou, înfăptuit şi condus de clasa muncitoare, a cărui esenţă o formează dictatura proletariatului şi care are ca scop desfiinţarea exploatării şi construirea societăţii fără clase. ♢ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat; b) care e condus şi controlat de stat, care aparţine statului; oficial; c) care angajează statul, care se referă la stat. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană cu rol important în conducerea treburilor ţării. 2. (La pl., în orânduirea feudală). Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. Statele generale din Franţa – Fr. état (lat. lit. status).
(Dicţionarul limbii române moderne)

STAT1 s.n. 1. Organizaţia politică a clasei economiceşte dominante în societate, care are drept scop apărarea ordinii economice şi politice existente şi reprimarea împotriva claselor opuse; ţară. 2. Unitate administrativ-teritorială autonomă în unele republici din America şi în Australia. 3. (La pl.; în orânduirea feudală) Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. [Pl. -te, -turi. / < lat. status, it. stato, fr. état].
(Dicţionar de neologisme)

STAT2 s.n. 1. Tablou în care sunt specificate drepturile băneşti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei întreprinderi sau ai unei instituţii. ♦ Tablou, listă. 2. Stat de organizare (sau de funcţii) = tablou care cuprinde posturile necesare unei întreprinderi sau instituţii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzătoare. 3. Stat personal = dosar care cuprinde specificarea mutaţiilor de serviciu ale unui salariat şi actele acestuia. [Pl. -te. / < lat. status, cf. it. state, fr. état].
(Dicţionar de neologisme)

-STÁT Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „stabilizator”, „care menţine staţionar”. [< fr., it. -state, cf. gr. states].
(Dicţionar de neologisme)

STAT1 s. n. 1. instituţie suprastructurală, instrument principal de organizare teritorială şi administrativă a unei ţări. 2. de ~ = care emană de la stat (1); condus şi controlat de stat; referitor la stat. ♦ om (sau bărbat) de ~ = persoană cu rol important în conducerea statului; lovitură de ~ = acţiunea rapidă care urmăreşte răsturnarea regimului politic existent şi preluarea, prin forţă, a puterii politice de stat de către un grup de persoane; puci. 3. (pl.; în feudalism) denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. (< it. stato lat. status, după fr. état,)
(Marele dicţionar de neologisme)

STAT2 s. n. 1. tabel în care sunt specificate drepturile băneşti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei întreprinderi sau instituţii. ♢ tablou, listă. 2. ~ de organizare (sau de funcţii) = tabel cuprinzând posturile necesare unei întreprinderi sau instituţii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzătoare. 3. ~ personal = dosar cu specificarea mutaţiilor de serviciu ale unui angajat şi actele acestuia. (< lat. status, it. stato, după fr. état)
(Marele dicţionar de neologisme)

STAT3(O)-, -STÁT, -STÁTIC elem. „echilibru”; „care stă drept”, „care opreşte”; „static”. (< fr. sta/o/-, -stat, -statique, cf. gr. statos, statikos)
(Marele dicţionar de neologisme)

stat (ţară, tabel) s. n., pl. státe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stat, -ă, adj. (înv.; despre lichide) stătut.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
STAT s. 1. ţară, (înv. şi reg.) stăpânire, (înv.) memlechet, poliţie publică. (Un ~ înfloritor.) 2. v. putere. 3. stat federal v. federaţie.
(Dicţionar de sinonime)

STAT s. v. amplasament, aşezare, caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, demnitate, făptură, ipostază, împrejurare, înălţime, loc, postură, poziţie, rang, situaţie, stare, statură, talie, titlu, toiag.
(Dicţionar de sinonime)

SECRETAR DE STÁT s. v. ministru de externe.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta stat state statel

Cuvinte se termină cu literele: le ele tele atele tatele