statică dex - definiţie, sinonime, conjugare
STÁTIC, -Ă, statici, -ce, adj., s.f. I. Adj. 1. (Mec.) Care se referă la echilibrul forţelor, la starea de nemişcare a corpurilor. ♢ Electricitate statică = sarcină electrică invariabilă a unui corp în care nu se dezvoltă căldura, din cauza stării sale electrice. Încercare statică = încercare mecanică la care forţa exterioară se aplică încet, progresiv, uniform şi în acelaşi sens. Presiune statică = presiune interioară a unui fluid care curge, indicată de un instrument de măsură care se mişcă cu aceeaşi viteză ca şi fluidul. 2. Care nu se mişcă, nu se schimbă, nu se dezvoltă; imuabil, fix; lipsit de dinamism. 3. (Fiziol.; în sintagma) Simţ static = simţ care orientează asupra poziţiei corpului şi a părţilor lui în repaus, datorită impresiilor care vin de la muşchi, tendoane şi articulaţii. II. S.f. Ramură a mecanicii care studiază sistemele de forţe pentru stabilirea condiţiilor de echilibru ale unui corp aflat în stare de repaus sau de mişcare. ♢ Statica lichidelor = hidrostatică. Statica gazelor = aerostatică. Statica grafică = capitol al staticii care se ocupă de rezolvarea pe cale grafică a problemelor. Statica construcţiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor şi a deformaţiilor sistemelor de bare. – Din fr. statique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÁTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de statică; propriu staticii. 2) Care se raportează la echilibrul de forţe; în stare de nemişcare. 3) Care este lipsit de evoluţie; fără mişcare. /<fr. statique, germ. Statik, statisch
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STÁTIC//Ă f. Ramură a fizicii care are drept obiect de studiu echilibrul sistemelor de forţe. ♢ ~a lichidelor hidrostatică. ~a gazelor aerostatică. /<fr. statique, germ. Statik, statisch
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

-STÁTIC Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „care stă (în picioare)”. [< fr. -statique, cf. gr. statikos].
(Dicţionar de neologisme)

STÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la echilibrul forţelor, la statică. ♦ Simţ static = simţ care ne orientează asupra poziţiei propriului nostru corp. 2. În nemişcare, nemişcat, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil. [< fr. statique, cf. gr. statikos – care stă în echilibru].
(Dicţionar de neologisme)

STÁTICĂ s.f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor. ♢ Statică grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; statica fluidelor = hidrostatică; statica construcţiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor şi a deformaţiilor sistemelor de bare. [Gen. -cii. / cf. fr. statique].
(Dicţionar de neologisme)

STÁTIC1, -Ă I. adj. 1. referitor la echilibrul forţelor, la statică. 2. în nemişcare, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil. II. s. f. ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor. o ~ grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; ă fluidelor = hidrostatică; ă gazelor = aerostatică; ă construcţiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor şi a deformaţiilor sistemelor de bare. (< fr. statique)
(Marele dicţionar de neologisme)

-STÁTIC2 elem. stat3(o)-.
(Marele dicţionar de neologisme)

státic adj. m., pl. státici; f. sg. státică, pl. státice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

státică s. f., g.-d. art. státicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STÁTIC adj. imobil, înţepenit, rigid, (livr.) hieratic. (Atitudine ~; gest ~.)
(Dicţionar de sinonime)

STÁTICĂ s. 1. (FIZ.) statica gazelor v. aerostatică. 2. (MEC.) statica lichidelor v. hidrostatică.
(Dicţionar de sinonime)

STÁTICĂ s. v. echilibru.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Staticdinamic
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: st sta stat stati static

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica atica tatica