stea dex - definiţie, sinonime, conjugare
STA, stau, vb. I. Intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr-o acţiune, dintr-o mişcare, dintr-o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu mai merge; p. ext. a se defecta. ♢ Expr. Stai că trag, formulă prin care cineva este somat să rămână pe loc, să nu se apropie (altfel riscând să fie împuşcat). A sta ţintuit (sau nemişcat) (pe loc) = a nu face nici o mişcare. A nu-i mai sta (cuiva) gura = a vorbi întruna, a nu mai tăcea. ♦ (La imperativ, având şi valoare de interj.) Opreşte! aşteaptă! ♢ Expr. Stai să-ţi spun (sau să vezi) = lasă-mă să-ţi spun, ai răbdare, aşteaptă. Stai puţin (sau un pic, cu binişorul etc.) = ai (puţină) răbdare, nu te grăbi. ♦ (Despre ploaie, vânt) A conteni, a înceta, a se opri. 2. A rămâne nemişcat într-un loc, a nu pleca, a nu se îndepărta de undeva; (despre vehicule) a staţiona. ♢ Expr. A nu (putea) sta locului (sau pe loc) = a alerga încoace şi încolo, a nu avea astâmpăr. A sta pe loc = a nu progresa, a stagna. Stai binişor! = şezi liniştit! astâmpără-te! fii cuminte! Ce (mai) stai? = ce (mai) aştepţi? ce (mai) doreşti? Stă ce stă şi... = aşteaptă cât aşteaptă şi... A sta la (sau pe) locul său = a) a nu pleca, a nu-şi părăsi locul; b) a păstra măsura, a fi modest, rezervat. 3. A rămâne într-un serviciu, într-o slujbă, într-o ocupaţie. 4. A rămâne, a petrece un timp undeva sau cu cineva; a poposi; a întârzia, a zăbovi. II. 1. A se afla, a se găsi, a fi într-un anumit loc. ♢ Expr. A sta înaintea cuiva sau a-i sta (cuiva) înainte (sau în faţă) = a) a se găsi la mică distanţă în faţa cuiva, privindu-l, vorbindu-i, aşteptând porunci; b) a se împotrivi, a înfrunta pe cineva; c) a servi pe cineva cu ceva, a-i oferi cuiva ceva. A-i sta cuiva în cale (sau în drum) ori a sta în calea (sau în drumul) cuiva = a) a ieşi înaintea cuiva (împiedicându-l să înainteze); b) a împiedica pe cineva să facă ceva, a stingheri. A sta la baza unui lucru = a constitui baza, temelia unui lucru. A sta de faţă = a asista. A sta în faţa cuiva = (despre sarcini, greutăţi etc.) a trebui, a urma să fie realizat, rezolvat de cineva. A sta în umbră = a) a pândi dintr-un loc ascuns; b) a fi modest, retras. A sta deoparte = a) a fi la oarecare distanţă de...; b) a nu interveni, a se ţine în rezervă. A-i sta (cuiva) în coaste (ori în coastă) sau ca un ghimpe în coaste (sau în inimă, în ochi) = a-l stingheri (pe cineva), a constitui o permanentă ameninţare (pentru cineva). (Fam.) A-i sta (cuiva) sub nas = a fi la îndemâna cuiva, în imediata sa apropiere. A-i sta (cuiva) pe limbă, se zice când cineva este gata să spună un lucru pe care n-ar trebui să-l spună sau când nu găseşte termenul căutat şi are totuşi impresia că e pe punctul de a şi-l aminti. A-i sta (cuiva) pe inimă = (despre gânduri, preocupări) a-l preocupa pe cineva, a-i produce grijă, nelinişte. A sta (piatră) pe capul cuiva sau a-i sta (cuiva) pe cap = a împovăra, a incomoda, a agasa (pe cineva). A-i sta (cuiva) capul unde-i stau picioarele (sau tălpile) = a fi decapitat. 2. A trăi, a vieţui; a locui. 3. (Pop.) A fi, a exista, a se afla. ♦ (Înv.) A avea loc, a se petrece. 4. A continua să fie; a dăinui, a se menţine. III. 1. A avea o anumită poziţie sau atitudine, a se ţine, a se aşeza sau a fi aşezat într-un anumit fel. ♢ Loc. vb. A sta grămadă (sau roi) = a se îngrămădi, a se înghesui, a se îmbulzi. ♢ Expr. A sta piatră (sau ţeapăn, înfipt în pământ) = a se ţine drept şi nemişcat. A sta cu mâinile în sân (sau încrucişate, la brâu, cu braţele încrucişate) = a) a sta în inactivitate; b) a nu lua nici o măsură, a nu întreprinde nimic, a nu interveni. A sta cu dinţii la stele = a răbda de foame. A sta cu ochii pe cineva = a supraveghea pe cineva. A sta în pat = a zăcea (de boală). A sta (ca) pe ace (sau spini, ghimpi, jar, foc etc.) = a fi neliniştit, agitat, nerăbdător. Stai jos! formulă prin care cineva este invitat să ia loc. A sta la masă = a lua masa, a mânca. A sta ca o găină (sau curcă) plouată = a arăta necăjit, fără vlagă, fără chef. A sta în picioare = a nu se da bătut, a rezista. ♦ Fig. (Înv.) A se ţine tare pe poziţie, a nu da înapoi. ♢ Loc. vb. A sta împotrivă (sau împotriva cuiva) sau a-i sta cuiva împotrivă = a se împotrivi cuiva, a înfrunta pe cineva. A sta pavăză = a apăra pe cineva sau ceva. 2. A se îndeletnici, a se ocupa cu...; a lucra la...; a avea grijă de... ♢ Expr. A sta (de cineva) să... = a nu lăsa (pe cineva) în pace până ce nu..., a-i bate (cuiva) capul să... 3. A fi fixat, prins în ceva sau de ceva, a atârna de ceva. ♢ Expr. A-i sta (cuiva ceva) în cap = a preocupa pe cineva. A-i sta (cuiva ceva) în minte = a fi clar pentru cineva (ceva). A sta (ceva) în firea (cuiva) = a ţine de felul normal de a fi al cuiva. A-i sta (cuiva) în putinţă = a-i fi cuiva (ceva) posibil. ♦ Fig. A consta. ♦ (Înv.) A fi format din... ♦ A se limita, a se reduce la... 4. A pluti la suprafaţa unui lichid. IV. 1. (În expr.) A-i sta cuiva bine (sau rău) = a (nu) i se potrivi cuiva ceva, a (nu) fi aşa cum se cuvine, a-i veni bine (sau rău). 2. (Despre situaţii, treburi etc.) A fi într-un anumit fel, a se prezenta, a merge (bine sau rău), a se desfăşura. V. (În locuţiuni verbale sau în legătură cu alt verb, dă acestora un aspect de durată) Stau şi-mi aduc aminte. ♢ Expr. şi loc. vb. A sta de (sau, rar, la) vorbă (sau la taifas, taclale, poveşti etc.) (cu cineva) = a vorbi cu cineva; p. ext. a petrece un timp vorbind cu cineva despre diverse lucruri. A sta la sfat (sau la sfaturi) cu cineva = a se sfătui cu cineva; a sta de vorbă cu cineva. A sta (dus, pierdut) pe gânduri = a fi absorbit de gânduri, a fi preocupat de ceva. A sta pe gânduri = a şovăi, a ezita. A sta la îndoială (sau în cumpănă) = a) a ezita înainte de a lua o hotărâre, a şovăi; b) a se îndoi de ceva. A sta de pază (sau de strajă) sau a sta strajă = a păzi. A sta la (sau de) pândă = a pândi. A sta la tocmeală = a se tocmi, a se târgui. VI. (Urmat de o propoziţie secundară construită cu conjunctivul) A fi pe punctul de a..., a fi gata să... Stă să înceapă ploaia. [Prez. ind. pers. 3 stă, imperf. stăteam (reg. steteam) şi stam, perf. s. stătui (reg. stetei)] – Lat. stare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STEA, stele, s.f. I.1. Corp ceresc cu lumină proprie, format dintr-o masă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată; (sens curent) orice corp ceresc (cu excepţia Lunii) care străluceşte noaptea pe bolta cerească. ♢ Steaua dimineţii = luceafărul de dimineaţă. Stea cu coadă = cometă. Stea căzătoare = meteor (2). ♢ Expr. A vedea stele verzi se spune când cineva primeşte o lovitură puternică. A crede în steaua sa = a crede într-o soartă mai bună, a fi optimist. A se naşte sub o stea norocoasă (sau rea) = a avea (sau a nu avea) noroc. Vai de steaua mea (sau a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). ♦ (Astron.; în singtamele) Stea hiperdensă = stea cu densitate infinit mai mare decât a celor considerate normale pe Pământ. Stea neutronică = stea de dimensiuni foarte mici, hiperdensă, al cărei nucleu este constituit dintr-un amestec de neutroni, protoni şi alte particule grele. ♦ Stea călăuzitoare = idee, concepţie de bază care îndrumează o acţiune, după care se orientează o activitate. ♦ Epitet dat femeii iubite. 2. Fig. Artistă celebră de cinematograf, de teatru, de operă etc.; vedetă. II. P. anal. 1. Obiect, desen etc. care are o formă asemănătoare cu aceea prin care este reprezentată în mod convenţional o stea (I.1.). ♢ (Ieşit din uz) Steaua Republicii Socialiste România = ordin care se conferea persoanelor cu merite deosebite în domeniul social, politic, economic. ♦ Spec. Obiect simbolizând o stea (I.1.), alcătuit dintr-un disc făcut din lemn, carton etc., cu numeroase colţuri, fixat într-o coadă de lemn şi frumos împodobit, cu care umblă colindătorii cu ocazia sărbătorilor Crăciunului. ♢ Cântec de stea = colind special pe care îl cântă copiii care umblă cu obiectul definit mai sus. ♦ (Tehn.) Steaua roţii = parte a unei roţi, între bandaj şi fus. ♦ (Tipogr.) Asterisc, steluţă. ♦ Pată albă de păr pe fruntea unui animal. ♢ Expr. A fi cu stea în frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai grozav, mai deosebit decât alţii. 2. Rotocol mic de grăsime care se vede plutind pe mâncare sau pe laptele fierbinte. III. Compuse: steaua-pamântului = ciupercă de pământ de culoare brună, având forma unei sfere înconjurată la bază de mai multe fâşii dispuse radial (Geaster hygrometricus); stea-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme marine cu corpul alcătuit dintr-un disc central, de la care pornesc cinci (sau mai multe) braţe în direcţie radială (Asterias); (şi la sg.) animal din această clasă; asterie. [Var.: (pop.) stéauă s.f.] – Lat. stella.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STEÁUĂ s.f. v. stea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STA stau intranz. I. 1) (despre fiinţe) A se opri după o mişcare. ~ pe loc. ~ în loc.~ locului a) a se opri; b) a stagna. A nu (putea) ~ locului (sau pe loc) a fi neastâmpărat. Ce (mai) stai? ce (mai) aştepţi? ~ ţintuit (sau nemişcat) pe loc a nu face nici o mişcare. A nu-i (mai) ~ cuiva picioarele a se mişca mereu. A nu-i (mai) ~ cuiva gura a vorbi întruna. 2) (despre vehicule) A se opri pentru un timp (într-un loc); a staţiona. Trenul stă în gară. 3) (despre fenomene atmosferice) A înceta să se manifeste; a conteni. Ploaia ~t. 4) (despre mecanisme, aparate etc.) A înceta să (mai) funcţioneze. 5) A se afla nemişcat (într-o anumită poziţie, situaţie sau stare). ~ în picioare. ~ culcat.A nu mai putea ~ pe picioare a nu mai putea de oboseală. ~ la masă a lua masa. ~ ca pe spini a aştepta ceva cu mare nerăbdare. ~ binişor a şedea liniştit; a fi cuminte. ~ pe ouă a cloci. A-i ~ cuiva bine (sau rău) a-l prinde bine (sau rău) pe cineva. ~ ca o stană (sau ca un stâlp) de piatră a sta nemişcat . ~ grămadă a fi înghesuiţi. ~ bine (sau rău) cu cineva a fi în relaţii bune (sau rele) cu cineva. Cum stai? Cum îţi merge? 6) A se găsi într-un anumit loc. Cartea stă pe masă.~ în pat a şedea lungit în pat; a trândăvi. ~ la pat a fi bolnav. ~ în calea (sau în drumul) cuiva sau a-i ~ cuiva în cale (sau în drum) a) a închide trecerea; b) a frâna ascensiunea cuiva pe scara socială. ~ la baza unui lucru a fi temelia unui lucru. ~ în umbră a nu se afişa. ~ de o parte a) a se ţine la o oarecare distanţă; b) a nu lua atitudine. A-i ~ cuiva ca un ghimpe în ochi (sau în inimă) a incomoda (în permanenţă) pe cineva. A-i ~ cuiva pe inimă a produce nelinişte. A-i ~ cuiva pe cap a) a incomoda pe cineva prin prezenţa sa; b) a fi o povară pentru cineva. A-i ~ cuiva în putinţă a fi în puterile cuiva. ~ pe apă a pluti. 7) A-şi avea domiciliul; a locui. ~ la cămin. II. (în îmbinări stabile) 1) (exprimă ideea de durată sau de continuitate) : ~ la sfat a) a se sfătui; b) a vorbi. ~ la (sau de) vorbă a vorbi. ~ la taifas a pălăvrăgi. ~ pe gânduri a) a fi îngândurat; b) a nu se putea hotărî deodată; a şovăi. ~ la îndoială a nu fi sigur de ceva; a se îndoi. ~ în cumpănă a nu se putea hotărî deodată; a şovăi. ~ la pândă a pândi. ~ sub ascultarea (sau la porunca) cuiva a se supune cuiva. 2) (exprimă ideea de intenţie) : ~ de ducă a fi gata de plecare. ~ gata a fi pregătit pentru o acţiune. /<lat. stare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STEA stéle f. 1) Corp ceresc, cu lumină proprie, care poate fi văzut noaptea sub forma unui punct luminos; astru. ♢ ~ua dimineţii luceafărul de dimineaţă. ~ cu coadă cometă. A vedea stele verzi se spune când cineva a fost lovit (sau s-a lovit) foarte tare. A crede în ~ua sa a) a crede în menirea, în vocaţia sa; b) a fi optimist. ~ călăuzitoare concepţie care îndrumează o activitate. Vai de ~ua mea (a ta, a lui etc.) vai de mine (de tine, de el etc.). A se naşte sub o ~ norocoasă (sau rea) a avea o soartă bună (sau rea). A sta cu dinţii la stele a nu avea ce mânca. 2) Obiect sau desen având formă asemănătoare cu acest corp ceresc. ~ cu cinci colţuri.A umbla cu ~ua a umbla cu colinda, purtând un obiect în formă de stea, împodobit cu hârtie de diferite culori. ~-de-mare animal marin având cinci braţe radiare; asterie. ~ua-pământului ciupercă de pământ, de culoare brună, la baza căreia se află mai multe fâşii dispuse radiar. 3) fig. Artist vestit (în special de cinema); vedetă. 4) Pată albă pe fruntea unor animale (mai ales a cailor); ţintă. ♢ A fi cu ~ în frunte a se crede superior altora. 5) la pl. Pete rotunde de grăsime sau unsoare pe suprafaţa unui lichid. [Art. steaua; G.-D. stelei; Monosilabic] /<lat. stella
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sta (-áu, -at), vb. – 1. A fi, a se afla într-un loc, poziţie sau condiţie determinate. – 2. A rămîne, a se menţine. – 3. A se opri, a numai funcţiona. – 4. A zăbovi, a aştepta, a păsui. – 5. A nu mai continua la jocul de cărţi. – 6. A nu mai lucra, a nu face nimic. – 7. A fi, a ajunge să fie. – 8. A trăi, a locui. – 9. A dura, a continua. – 10. A se afla cu, a poseda. – 11. A consista, a fi format din. – 12. A insista, a pisa, a stărui. – 13. A rezista, a se opune, a lupta. – 14. A interveni, a produce. – 15. A conveni, a se simţi bine sau rău. – A sta de, şi, să, a fi (cu gerunziu). – A sta să, a fi pe punctul. – Var. înv. asta. Mr. stau, stătui, stătută, stare, megl. stau, stari, istr. stowu. Lat. stāre (Puşcariu 1639; REW 8231), cf. vegl. stur, prov., cat., sp., port. estar, v. fr. ester. – Der. stare, s.f. (şedere; trîndăvie, huzur; pace, paradă a cortegiului funerar; poziţie, situaţie, mod, stadiu, dispoziţie; facultate, capacitate; bogăţie, avere; clasă, categorie socială; în stare, capabil de); stat, s.n. (şedere; rămînere, situaţie, aşezare, poziţie, condiţie, stadiu; clasă, categorie; statură), din lat. status (Puşcariu 1638; după Cihac, II, 364, din rus. statĭ „aspect plăcut”), dublet al lui stat, s.n. (ţară); stătător, adj. (stabil, fire; durabil, permanent, peren); nestătător, adj. (inconstant, schimbător); statornic, adj. (stabil, ferm, durabil, permanent), formaţie cultă din sec. XVIII, cf. datornic (Tiktin); nestatornic, adj. (inconstant, volubil); statornici, vb. (a stabili, a determina, a pune; a fixa, a asigura, a consolida; refl., a se stabili, a-şi fixa domiciliul); statornicie, s.f. (constanţă); nestatornicie, s.f. (inconstanţă); stătut, adj. (înv., oprit; stricat, viciat; istovit, vlăguit); înstări, vb. (a îmbogăţi; refl., a prospera). – Cf. stărui. Der. neol. stabil, adj., din lat. stabilis; nestabil (var. instabil), adj.; stabili, vb., din lat. stabilire; stabiliment, s.n., din it. stabilimento; stabilitate, s.f., din fr. stabilité; stabiliza, vb., din fr. stabiliser; stanţă, s.f., din it. stanza; static, adj., din fr. statique; statist, s.m. (figurant); statistic, adj., din fr. statistique; statistică, s.f.; statistician, s.m. (autor de statistici); statură, s.f., din lat. statura; statut, s.n., din fr. statut; statutar, adj., din fr. statutaire; staţi(un)e, s.f, din fr. station; staţiona, vb., din fr. stationner; staţionar, adj., din fr. stationnaire.
(Dicţionarul etimologic român)

steá (-éle), s.f. – 1. Astru. – 2. Soartă, destin, ursită. – 3. Obiect de hîrtie cu formă de astru (1), frumos împodobit, care se foloseşte în obiceiurile folclorice de Crăciun şi care simbolizează steaua magilor. – 4. Asterisc. – 5. (Înv.) Pistrui. – 6. Paste făinoase. – 7. Pată albă în păr. – 8. Actor sau actriţă celebră. – 9. Plantă (Trapa natans). – 10. (Arg.) Furt. – Var. înv. steală. Mr. steao, megl. steuă, istr. stęwu. Lat. stēlla (Puşcariu 1641; REW 8242), cf. vegl. stala, it. stella, prov., cat. estela, fr. étoile, sp. estrella; pentru fonetism cf. Densusianu, Studii de filologie romînă, I, (1898) şi Fr. Schürr, Mitt. Wien, 43-54. Der. stelar, s.m. (colindător); steli, vb. (a fulgera); steliţă (var. stelişoară), s.f. (plantă, Aster amollus); stelesc, adj. (stelar); stelos, adj. (cu stele; sclipitor); steluţă, s.f. (stea mică, asterisc; pastă făinoasă; obiect de cult cu care se acoperă anafura; plante, Stellaria nemorum, S. graminea, Erigeron acris, E. canadiense, E. alpinus, E. racemosus); înstela, vb. (a se acopri cu stele). – Cf. stei.
(Dicţionarul etimologic român)

sta vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stau, 2 sg. stai, 3 sg. stă, 1 pl. stăm, 2 pl. staţi, imperf. 3 sg. stăteá/sta, perf. s. 1 sg. stătúi, 3 sg. stătú, m.m.c. perf. 2 sg. stătúseşi, 3 sg. stătúse; conj. prez. 3 sg. şi pl. stea; imper. poz. 2 sg. stai, neg. 2 sg. nu sta; ger. stând; part. stat
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Roáta-Stélelor s. pr. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stea-de-máre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stea s. f., art. steáua, g.-d. art. stélei; pl. stéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Steáua Poláră s. pr. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

steáua-pământului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STA vb. 1. v. opri. 2. v. poposi. 3. v. aşeza. 4. v. şedea. 5. v. întârzia. 6. v. zăbovi. 7. v. aştepta. 8. v. locui. 9. v. staţiona. 10. v. rămâne. 11. v. petrece. 12. a se ţine. (Stai drept!) 13. a se opri, (fig.) a încremeni. (Ceasul a stat la orele 12.) 14. v. înceta. 15. v. afla. 16. a atârna, a spânzura. (Pe perete stă un tablou.) 17. a-i şedea. (Îţi stă foarte bine haina asta!) 18. a pluti. (Uleiul stă deasupra apei.) 19. v. consta. 20. v. reduce.
(Dicţionar de sinonime)

STA vb. v. afla, da, dăinui, declanşa, desfăşura, dezlănţui, duce, dura, exista, fi, găsi, isca, izbucni, menţine, păstra, perpetua, persista, porni, purta, rămâne, stârni, susţine, trăi, ţine.
(Dicţionar de sinonime)

STEA COMÁTĂ s. v. cometă, stea cu coadă.
(Dicţionar de sinonime)

STEA CU COÁMĂ s. v. cometă, stea cu coadă.
(Dicţionar de sinonime)

REGINA-STÉLELOR s. v. vega.
(Dicţionar de sinonime)

ROATA-STÉLELOR s. v. coroana-boreală.
(Dicţionar de sinonime)

STEA s. 1. (ASTRON.) stea căzătoare = meteor, (înv.) arătare; stea căzătoare foarte strălucitoare = bolid; stea cu coadă = cometă, (pop.) stea comată, stea cu coamă; steaua polara = (pop.) steaua ciobanului, (reg.) împăratul (art.), steajerul (art.), stâlpul (art.), candela-cerului. 2. (ZOOL.) stea-de-mare (Asteroidea) = asteridă, asterie. (~ este un echinoderm.) 3. (PICT.) steaua culori = cerc cromatic. 4. v. asterisc. 5. ţintă. (Cal cu ~ în frunte.)
(Dicţionar de sinonime)

STEA s. v. cornaci, destin, divă, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, star, ursită, vedetă, zodie.
(Dicţionar de sinonime)

STEAUA CIOBÁNULUI s. v. luceafărul, luceafărul de seară, steaua polară, venus.
(Dicţionar de sinonime)

STEAUA-FÉTEI s. v. steluţă.
(Dicţionar de sinonime)

STEAUA DIMINÉŢII s. v. luceafărul de dimineaţă.
(Dicţionar de sinonime)

STEAUA ZÓRILOR s. v. luceafărul de dimineaţă.
(Dicţionar de sinonime)

STEAUA-PÓRCULUI s. v. aldebaran.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A sta ≠ a merge, a se mişca
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: st ste

Cuvinte se termină cu literele: ea tea