steatoză
STEATÓZĂ, steatoze, s.f. Degenerare a unui ţesut sau organ provocată de invadarea lui cu grăsimi. [Pr.: ste-a-] – Din fr. stéatose.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STEATÓZ//Ă ~e f. Degenerare a unui ţesut din cauza infiltrării grăsimilor. ~ hepatică. /<fr. stéatose
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
STEATÓZĂ s.f. Degenerescenţă a unui ţesut sau organ, cauzată de invadarea lui cu grăsimi. [< fr. stéatose].
(Dicţionar de neologisme)
STEATÓZĂ s. f. degenerare a unui ţesut sau organ, prin depunerea masivă de grăsime. (< fr. stéatose)
(Marele dicţionar de neologisme)
steatóză s. f. (sil. ste-a-), g.-d. art. steatózei; pl. steatóze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STEATÓZ//Ă ~e f. Degenerare a unui ţesut din cauza infiltrării grăsimilor. ~ hepatică. /<fr. stéatose
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
STEATÓZĂ s. f. degenerare a unui ţesut sau organ, prin depunerea masivă de grăsime. (< fr. stéatose)
(Marele dicţionar de neologisme)
steatóză s. f. (sil. ste-a-), g.-d. art. steatózei; pl. steatóze
(Dicţionar ortografic al limbii române)