STEL//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care ţine de stele; propriu stelelor. /stele + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
stelésc, steleáscă, adj. (înv.) 1. de stele; înstelat; stelar, stelin, stelesc. 2. (fig.) puternic.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
stelí, stelésc, vb. IV 1. (înv.) a luci. 2. (reg.; despre stele) a răsări.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
stelésc, steleáscă, adj. (înv.) 1. de stele; înstelat; stelar, stelin, stelesc. 2. (fig.) puternic.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)