stelă

STÉLĂ, stele, s.f. Mic monument cu caracter comemorativ, în formă de coloană sau de pilastru, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră şi purtând de obicei inscripţii sau sculpturi, specific antichităţii. – Din fr. stèle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÉL//Ă ~e f. Monument comemorativ, în formă de mică coloană sau pilastru, construit dintr-un bloc monolit de piatră, de obicei cu sculpturi în relief. /<lat. stella, fr. stéle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STÉLĂ s.f. Monument în formă de coloană sau de obelisc, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră, care poartă de obicei o inscripţie. ♦ Colonetă având deasupra un obiect decorativ, o statuetă etc. [< fr. stèle, cf. gr. stele – coloană].
(Dicţionar de neologisme)

STÉLĂ s. f. 1. monument funerar, coloană sau obelisc, dintr-un singur bloc de piatră, care poartă de obicei o inscripţie. 2. colonetă având deasupra un obiect decorativ, o statuetă etc. (< lat. stela, fr. stèle)
(Marele dicţionar de neologisme)

Roáta-Stélelor s. pr. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stélă s. f., g.-d. art. stélei; pl. stéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ROATA-STÉLELOR s. v. coroana-boreală.
(Dicţionar de sinonime)

REGINA-STÉLELOR s. v. vega.
(Dicţionar de sinonime)